Avionul NASA C-130 a efectuat primul zbor în Antarctica

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pe 28 octombrie 2023, avionul NASA C-130 Hercules și echipajul său au aterizat în siguranță la stația McMurdo, Antarctica, după o călătorie în jurul Pământului pentru a livra Observatorul Spectroscopic Terahertz ULDB Galactic/Extragalactic (GUSTO) al agenției.

Stația de cercetare din Statele Unite, operată de Fundația Națională pentru Știință, găzduiește campania de baloane de lungă durată a NASA în Antarctica, în care misiunea GUSTO va efectua un zbor științific cu balonul începând cu decembrie 2023.

Echipajul de la bordul NASA C-130, care a finalizat acum jumătate din călătoria dus-întors, s-a oprit pentru prima dată la Fort Cavazos, Texas, pe 17 octombrie, pentru a încărca observatorul GUSTO și membrii echipei care se ocupă de instrumente.

Opririle suplimentare pentru deservirea aeronavei și pentru odihna echipajului au inclus Travis Air Force Base (AFB), California; Hickman AFB, Hawaii; Pago Pago, Samoa Americană; și Christchurch, Noua Zeelandă, înainte de a ajunge în sfârșit la McMurdo, Antarctica, la doar 1.287 de kilometri de Polul Sud.

Ce a livrat zborul NASA C-130?

GUSTO, parte a Programului de Exploratori în Astrofizică al NASA, urmează să zboare la bordul unui balon științific cu presiune zero, de dimensiunea unui stadion de fotbal, timp de 55 de zile sau mai mult, într-o misiune de cartografiere a unei părți a Căii Lactee și a Marelui Nor Magellanic din apropiere.

Un telescop cu detectoare de linie de emisie de carbon, oxigen și azot va măsura mediul interstelar, materialul cosmic găsit între stele și va urmări întregul ciclu de viață al acelei materii. Observațiile științifice ale lui GUSTO vor fi efectuate într-o lansare de balon din Antarctica pentru a permite suficient timp de observare în sus, acces la obiecte astronomice și energia solară furnizată de vara australă în regiunea polară, explică NASA.

Biroul de Aeronave Wallops Flight Facility al NASA din Wallops Island, Virginia, care gestionează C-130, a petrecut aproape un an cu eforturile de coordonare, pregătindu-se pentru călătoria lui GUSTO către locul său de lansare. De la autorizații internaționale cu agenții, configurații de încărcătură cu Biroul pentru Programul Baloanelor NASA, suport logistic de la Fundația Națională de Știință de la McMurdo, până la instruire specializată privind sistemele de navigație nontradiționale din Antarctica, Oficiul pentru Aeronave a dezvoltat un plan extins pentru a livra în siguranță încărcătura științifică complicată.

Provocările misiunii

Prima misiune în Antarctica pentru aeronava NASA C-130 a prezentat mai multe provocări de zbor de marfă pe distanțe lungi. Managerii de misiune și Biroul pentru Relații Internaționale și Interagenții (OIIR) al NASA au început devreme să fie cu un pas în față în ceea ce privește coordonarea autorizațiilor de zbor internaționale.

„Lucrăm foarte mult pentru a ne asigura că executăm misiunea la un standard înalt de competență tehnică și profesionalism pentru a menține reputația internațională a NASA”, a declarat John Baycura, pilot de cercetare Wallops în misiunea GUSTO.

Schimbările mari de fus orar pune la încercare ritmul circadian al echipajului. Nouăzeci de ore de zbor pe mai multe fusuri orare necesită un pilot și un inginer de zbor suplimentari în misiune pentru a împărți volumul de muncă. Zilele obligatorii de odihnă ale echipajului în locații strategice, conform politicii NASA, se asigură că echipajul are suficient timp pentru a se odihni, a se adapta la program și pentru a continua în siguranță.

Vremea neașteptată se află în fruntea listei celor mai presante provocări pentru acest tip de zbor. Traversările oceanice vin cu un risc suplimentar de complicare a condițiilor meteo și de lipsa acoperirii radar de peste ocean. Echipajul folosește DOD și agenții meteorologice civile pentru a identifica vremea periculoasă și pentru a ajusta rutele de zbor, altitudinea și timpii în consecință.

În cazul zborului NASA C-130 a fost folosită o abordare conservatoare

„În cazul lui McMurdo, în timpul drumului, am sunat la stația meteo de la McMurdo pentru a obține o actualizare a prognozei înainte de a ajunge la punctul nostru de întoarcere în siguranță. Folosind o abordare conservatoare, am decis dacă să continuăm până la McMurdo Station sau să ne întoarcem la Christchurch și să încercăm din nou a doua zi”, a spus Baycura.

Pentru această misiune, nicio entitate comercială nu a sprijinit etapa finală către Antarctica. U.S. Air Force C-17 și New York Air National Guard LC-130, care efectueazî în mod obișnuit transporturi la stația McMurdo, aveau spațiu limitat în programul lor. Folosind C-130 de la NASA pentru această misiune de marfă specializată, „programul de baloane a câștigat un activ dedicat, cu un echipaj și o echipă de suport cu înaltă experiență. Acest lucru a redus considerabil riscurile standard ale proiectului la programare, încărcătură și costuri”, a spus Baycura.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce a declanșat cel mai mare cutremur pe Marte? Nu a fost un meteor!

„Ochii” Telescopului Webb au surprins peisajul cosmic spectaculos din roiul NGC 346

O filmare din satelit arată „Labirintul Nopții”, uimitorul canion de mărimea Italiei de pe Marte

Ar putea cutremurele stelare să dezlege misterul exploziilor radio rapide?