Ce ne poate spune ADN-ul antic despre cine suntem cu adevărat?

Un nou comentariu aduce în discuție impactul ADN-ului antic asupra originilor umane, făcând distincție între abordările directe și indirecte ale studiului modificărilor genetice.

Lucrarea subliniază importanța datelor genomice antice în dezvăluirea dinamicii populației, a diversității genetice și a adaptărilor care au modelat traiectoria evoluției umane.

• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…
• Un eveniment de acum 4.200 de ani ar fi contribuit la prăbușirea Vechiului Regat Egiptean

Scriind un comentariu în ediția de 50 de ani a revistei Cell, Fu Qiaomei și E. Andrew Bennett, ambii de la Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie a Vertebratelor (IVPP) al Academiei Chineze de Științe, au explorat contribuția paleogenomicii la înțelegerea evoluției omului modern.

Rolul central al poveștilor despre originea umană în sistemele de credință din întreaga lume atestă fascinația permanentă a oamenilor față de începuturile noastre. Descoperirile arheologice și paleoantropologice au ajutat la descrierea primelor apariții ale formei umane moderne și a începutului comportamentelor care ne diferențiază de alte ființe vii. Secvențierea primului genom uman în urmă cu mai bine de 20 de ani a adus puterea genomicii comparative la întrebările privind diferențele dintre oameni și maimuțele mari.

Dar oamenii moderni și cimpanzeii, cele mai apropiate rude vii ale noastre, sunt separați de aproximativ șase milioane de ani de evoluție, ceea ce face ca astfel de abordări să fie inadecvate pentru studii mai apropiate în timp, de apariția calităților umane moderne.

Primele apariții ale formei umane moderne

De asemenea, Proiectul 1.000 de genomuri ne-a permis să apreciem amploarea diversității genetice umane moderne, dar amestecul și o înțelegere incompletă a structurii genetice a populațiilor preistorice au limitat explorarea evenimentelor mai profunde folosind doar genomurile moderne. Disponibilitatea recentă a datelor genomice ale omului modern timpuriu, precum și a datelor genomice arhaice de la neanderthalieni și denisovani ne-a oferit mijloacele de a urmări mai bine schimbările genetice care stau la baza originii omului modern.

În comentariul lor, autorii au recapitulat înțelegerea noastră actuală, bazată pe domeniile paleoantropologiei și arheologiei, a evoluției morfologiei și comportamentului omului modern. Ulterior, ei au rezumat contribuțiile la înțelegerea noastră despre ,,a fi om” din domeniul paleogenomicii.

Fu și Bennett au decis să împartă aceste contribuții în două abordări distincte: o abordare directă, care încearcă să identifice modificările genetice specifice omului modern pe baza comparațiilor directe ale secvențelor genomului uman modern și arhaic, și o abordare mai indirectă, prin care cercetătorii încearcă să reconstruiască istoria vieții populațiilor umane arhaice și moderne timpurii pe baza ADN-ului antic.

Articolul lor notează că ambele metode de investigare au puterea de a explora diferite aspecte ale populațiilor umane moderne emergente; cu toate acestea, fiecare dintre ele are propriul set specific de complicații de depășit, scrie SciTechDaily.

Modificări genetice comune tuturor oamenilor moderni

Abordarea bazată pe secvențe poate identifica, teoretic, modificări genetice comune tuturor oamenilor moderni care îi disting de neanderthalieni și denisovani, dar utilitatea acestei abordări este limitată în prezent de înțelegerea incompletă a diversității genetice a populațiilor umane arhaice și moderne timpurii.

În schimb, abordarea indirectă încearcă să descifreze semnalele lăsate în genomurile străvechi care ne pot ajuta să înțelegem mai bine comportamentele și caracteristicile populației din trecut, cum ar fi dimensiunea populației, structura familiei și practicile de împerechere, precum și adaptarea la schimbările climatice, la agenții patogeni locali și la inovațiile stilului de viață. Aceste detalii, inaccesibile cu ajutorul metodelor anterioare, adaugă o nouă dimensiune la înțelegerea originilor umane.

Autorii au trecut în revistă mai multe studii și au concluzionat că, în ciuda sărăciei de date disponibile în prezent, au apărut unele diferențe între oamenii moderni timpurii și populațiile arhaice. Deși atât populațiile umane moderne timpurii, cât și cele de Neanderthal par să fi practicat exogamia feminină, în care partenerele erau alese din afara grupurilor strâns înrudite, oamenii moderni timpurii par să fi menținut o diversitate genetică mai mare decât omologii lor arhaici, strămoșii lor imediați fiind mai îndepărtați unul de celălalt.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Orice om ar putea fi un geniu al muzicii, arată ADN-ul lui Beethoven

Un genocid din trecutul omenirii, necunoscut până acum, a fost dezvăluit de ADN

Ce au descoperit cercetătorii după ce au studiat ADN-ul balenelor albastre?

Misterul unei boli din zilele noastre ar putea fi elucidat cu ADN antic