Ce au descoperit cercetătorii după ce au studiat ADN-ul balenelor albastre?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

ADN-ul balenelor albastre arată că acestea au creat hibrizi cu alte specii. Acești hibrizi sunt mult mai viabili reproductiv decât se credea anterior.

Balenele albastre (Balaenoptera musculus) sunt cele mai mari animale din lume, capabile să atingă impresionanta lungime de 34 de metri, aproximativ de trei ori mai lungi decât un autobuz școlar.

Numărul acestor giganți a scăzut vertiginos la începutul secolului al XX-lea din cauza nivelurilor extreme de vânătoare comercială a balenelor. Ca rezultat, balenele albastre sunt în prezent listate ca specie pe cale de dispariție pe Lista Roșie a Speciilor Amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), deși numărul lor începe să crească la nivel global. Dintre cele patru subspecii de balene albastre, B. musculus musculus, găsită în Atlanticul de Nord și în Pacificul de Nord, este una dintre cele mai expuse riscului.

ADN-ul balenelor albastre conține urme de la balenele cu înotătoare

Într-un nou studiu, publicat în Conservation Genetics, cercetătorii au analizat genomurile de B. m. musculus din Atlanticul de Nord în căutarea semnelor de consanguinitate, care ar putea împiedica recuperarea acestei populații.

Cercetătorii au creat un genom „de novo” pentru această populație, ceea ce înseamnă că a fost creat de la zero, prin asamblarea bucăților de ADN provenite de la diferiți indivizi. Echipa a folosit apoi acest nou plan genetic ca șablon pentru a analiza ulterior genomurile complete sau parțiale de la 31 de indivizi din această populație.

„Este un proces lung și laborios, asemănător cu asamblarea unui puzzle uriaș fără imagine pe cutie pentru ghidaj”, a declarat coautorul studiului Mark Engstrom, genetician ecologic la Universitatea din Toronto (Canada). Dar odată ce puzzle-ul este rezolvat, devine mult mai ușor să-l reasamblezi de fiecare dată, a adăugat el.

S-a constatat că ADN-ul balenelor albastre conținea și ADN de balenă cu înotătoare (Balaenoptera physalus). În medie, aproximativ 3,5% din ADN-ul grupului provenea de la balene cu înotătoare.

Existența hibrizilor era cunoscută de câțiva ani

Cercetătorii știau de mult timp că balenele albastre și cele cu înotătoare pot să se împerecheze pentru a crea hibrizi din cele două specii, cu toate că balenele albastre sunt în medie cu aproximativ 77 de tone mai grele. Acești hibrizi sunt uneori denumiți „flue whales” și adesea arată ca niște balene cu înotătoare neobișnuit de mari, cu colorația și structura maxilarului ale balenelor albastre, conform unui studiu din 2021.

Până recent, se presupunea că acești hibrizi sunt infertili și nu pot avea descendenți proprii, similar altor animale hibride. Cu toate acestea, un studiu din 2018 a dezvăluit că cel puțin unii dintre acești hibrizi pot să se reproducă cu succes cu balenele albastre.

Cercetătorii cred că balenele hibride s-au împerecheat cu balenele albastre, rezultând descendenți „backcrossed” cu ADN în principal de la balenele albastre și puțin de la balenele cu înotătoare. Acest tip de transfer de ADN de la o specie la alta prin încrucișare este cunoscut sub numele de introgresiune, notează Live Science.

Echipa noului studiu bănuia că ar putea găsi ADN de balenă cu înotătoare printre genomurile pe care le-au secvențiat. „Dar cantitatea de introgresiune dintre specii pe care am găsit-o a fost neașteptată și mult mai mare decât s-a raportat anterior”, a declarat Engstrom.

Studii similare asupra balenelor cu înotătoare nu au găsit nicio dovadă că aceste specii au moștenit ADN de la balenele albastre prin intermediul introgresiunii, a spus Engstrom. Se pare deci că doar balenele albastre sunt capabile, sau poate dispuse, să se reproducă cu acești hibrizi.

„Nu știm de ce introgresiunea pare să fie unidirecțională”, a spus Engstrom. Cu toate acestea, acest lucru ar putea fi din cauza faptului că există mult mai multe balene cu înotătoare decât balene albastre, a adăugat el.

Ce altceva mai arată ADN-ul balenelor albastre?

De asemenea, există puține dovezi că introgresiunea între balenele cu înotătoare și cele albastre are loc în oricare altă parte a lumii. „Din câte știm, acesta este un fenomen existent doar în Atlanticul de Nord”, a spus Engstrom. Cu toate acestea, nu se știe exact de ce, a adăugat el.

În prezent, nu există dovezi că purtarea ADN-ului de la balenele cu înotătoare afectează balenele albastre. Totuși, Engstrom este îngrijorat că dacă introgresiunea continuă, ar putea reduce cantitatea de ADN de la balenele albastre din populație, ceea ce ar putea face aceste balene mai puțin rezistente la adaptarea la noi provocări, cum ar fi schimbările climatice cauzate de om.

Genomurile au relevat, de asemenea, că există mult mai puțină consangvinizare între balenele albastre din Atlanticul de Nord decât se aștepta. Cercetătorii au descoperit că există un flux semnificativ de gene între balenele din Atlanticul de Vest, din jurul Americii de Nord, și cele din Atlanticul de Est, în apropierea Europei, cauzat probabil de balenele din vest care urmează curentul Atlanticului de Nord spre est pentru a se hrăni.

Aceasta este o veste bună, deoarece înseamnă că populația este mai conectată și, prin urmare, mai diversă genetic și mai rezistentă la schimbări, a spus Engstrom. „Acest lucru îmi dă speranță că, cu eforturi susținute de conservare, populațiile din Atlantic pot să se recupereze”, a încheiat cercetătorul.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum arată mica broscuță care își trăiește toată viața într-o floare

Cât de repede poate un pește piranha să devoreze un câine?

Animalele pentru care sexul este mai important decât somnul

Creșterea temperaturilor slăbește sistemul imunitar al țânțarilor, arată un nou studiu