Oamenii din Asia Centrală creșteau găini încă din 400 î.Hr. Ce dovezi au găsit arheologii?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Noi cercetări arată că puii au fost crescuți pe scară largă în sudul Asiei Centrale din anul 400 î.Hr. până în perioada medievală și probabil au fost răspândiți de-a lungul vechiului Drum al Mătăsii.

Noile tehnici arheologice au dus recent la recunoașterea faptului că multe descoperiri de oase despre care se credea anterior că reprezintă puii timpurii aparțineau, de fapt, unor păsări sălbatice.

• Arheologii au descoperit cele mai vechi unelte de lemn din istoria omenirii
• Uneltele antice arată ce foloseau chirurgii din dinastia Ming pe post de anestezic

Acum, într-o nouă cercetare, o echipă internațională de arheologi, istorici și oameni de știință biomoleculari prezintă cele mai timpurii dovezi clare privind creșterea găinilor pentru producția de ouă și susțin că pierderea activității sezoniere de ouat a fost principalul factor de dispersie a găinilor domestice în Eurasia și în nord-estul Africii.

Folosind fragmente de coji de ouă colectate din 12 situri arheologice care acoperă aproximativ 1500 de ani, cercetătorii arată că găinile au fost crescute pe scară largă în Asia Centrală între aproximativ 400 î.Hr. și 1000 d.Hr. și au fost probabil dispersate de-a lungul vechiului Drum al Mătăsii.

Abundența cojilor de ouă sugerează, de asemenea, că păsările depuneau ouă în afara sezonului. Cercetătorii susțin că această trăsătură a depunerii prolifice de ouă a fost cea care a făcut ca găina domestică să fie atât de atractivă pentru popoarele antice.

Cele mai timpurii dovezi clare privind creșterea găinilor

Echipa a colectat zeci de mii de fragmente de coji de ouă din situri situate de-a lungul coridorului principal din Asia Centrală al Drumului Mătăsii.

Ei au folosit apoi o metodă de analiză biomoleculară numită ZooMS pentru a identifica sursa ouălor. La fel ca și analiza genetică, ZooMS poate face identificări de specii din rămășițe de animale, cum ar fi oasele, pielea și cochilia, dar se bazează mai degrabă pe semnale proteice decât pe ADN.

Acest lucru o face o opțiune mai rapidă și mai rentabilă decât analiza genetică.

,,Acest studiu prezintă potențialul ZooMS de a face lumină asupra interacțiunilor dintre oameni și animale în trecut”, spune Dr. Carli Peters, cercetător la Institutul Max Planck de Geoantropologie și primul autor al noii lucrări.

Zeci de mii de fragmente de coji de ouă

Identificarea acestor fragmente de cochilii ca fiind de găină și abundența lor în toate straturile de sedimente din fiecare sit i-a condus pe cercetători la o concluzie importantă: păsările trebuie să fi depus ouă mai frecvent decât strămoșul lor sălbatic, pasărea roșie de junglă, care cuibărește o dată pe an și depune de obicei șase ouă pe cuib.

Astfel, noul studiu sugerează un răspuns la vechea enigmă a oului și a găinii.

În Asia Centrală, dovezile sugerează că abilitatea de a depune o multitudine de ouă este ceea ce a făcut ca găina să devină găina pe care o cunoaștem astăzi – o specie globală de o importanță economică enormă, scrie EurekAlert.

Autorii speră ca acest studiu să demonstreze potențialul unor metode noi, rentabile și al colaborării interdisciplinare pentru a răspunde la întrebări de lungă durată despre trecut.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Test de cultură generală. Cine a fost primul: oul sau găina?

Un nou dinozaur cât o găină, descoperit pe „insula dinozaurilor” din Marea Britanie

Prima ţară care a interzis practica uciderii puilor de găină de sex masculin

Un embrion jumătate om, jumătate găină a fost creat în laborator. ”Este un experiment bolnav!”