Putem să moștenim cu adevărat traumele strămoșilor?

De la secvențierea genomului uman în 2003, genetica a devenit unul dintre cadrele-cheie pentru modul în care ne gândim cu toții la noi înșine. 

Cercetările recente susțin că trăsături complexe precum temperamentul, longevitatea, rezistența la boli mintale și chiar înclinațiile ideologice sunt, într-o anumită măsură, „întipărite”.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Experiența omului nu moare, ci rămâne în formă genetică

Desigur, și mediul este important pentru aceste calități. Educația și experiențele noastre de viață interacționează cu factorii genetici pentru a crea o matrice de influență extrem de complexă.

Oamenii de știință au descoperit mecanismul care permite ca experiența trăită și cunoștințele dobândite să fie transmise în cadrul unei generații, prin modificarea formei unei anumite gene. Aceasta înseamnă că experiența de viață a unui individ nu moare odată cu el, ci dăinuie în formă genetică.

Impactul foametei suferite de bunica în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu sau trauma suferită de bunic atunci când a fugit de acasă ca refugiat ar putea să modeleze creierul părinților, comportamentul lor și, în cele din urmă, al nostru.

Studiile pe supraviețuitori ai Holocaustului și pe copiii acestora efectuate în 2020 de prof. Rachel Yehuda de la Școala de Medicină Icahn din New York, au arătat că efectele traumei părinților pot fi într-adevăr transmise în acest mod.

Primul ei studiu a arătat că participanții aveau modificări ale unei gene legate de nivelurile de cortizol, care este implicată în răspunsul la stres. În 2021, Yehuda și echipa sa au efectuat mai multe lucrări pentru a găsi modificări ale expresiei genelor legate de funcționarea sistemului imunitar. Aceste modificări slăbesc bariera de celule albe din sânge, ceea ce permite sistemului imunitar să se implice în mod necorespunzător în sistemul nervos central.

Această interferență a fost legată de depresie, anxietate, psihoză și autism. De atunci, Ressler și Yehuda au colaborat, împreună cu alții, pentru a descoperi etichete epigenetice la combatanții afectați de PTSD și expuși la război. Ei speră că aceste informații ar putea ajuta la diagnosticarea PTSD sau chiar la depistarea preventivă a persoanelor care ar putea fi mai predispuse la dezvoltarea acestei afecțiuni înainte de a intra pe câmpul de luptă, notează The Guardian.

Acțiunile noastre de azi ar putea influența viața descendenților

Puțini dintre noi mai cred că biologia este neapărat destinul sau că linia noastră de sânge determină cine suntem. Cu toate acestea, cu cât învățăm mai multe despre modul în care corpul și mintea lucrează împreună pentru a ne modela experiența, cu atât mai mult putem vedea că povestea vieții noastre este țesută în biologia noastră. Nu doar corpul nostru ține scorul, ci chiar genele noastre.

Cunoștințele noastre despre epigenetică și potențialul acesteia de a accelera masiv adaptarea ne-ar putea ajuta să facem tot posibilul pentru a fi strămoșii de care au nevoie descendenții noștri. Conflictele și traumele induc schimbări imprevizibile și de anvergură. Dar la fel se întâmplă și cu încrederea, curiozitatea și compasiunea. A face ceea ce trebuie astăzi ar putea, într-adevăr, să se răsfrângă asupra generațiilor.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au reușit să detecteze medicamentele prezente în sânge folosind transpirația din degete

Test de cultură generală. În care țară europeană a fost interzis divorțul până în 1996?

Oamenii de știință au descoperit mecanismele ascunse ale bolilor genetice rare

Inteligența Artificială ajută la detectarea bolii Parkinson cu 7 ani înainte de apariția simptomelor