Un schelet bizar din Belgia conține oase de la 5 oameni cu o vechime de 2.500 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un schelet excavat dintr-un cimitir din epoca romană din Belgia i-a surprins pe arheologi atunci când au descoperit că este mai vechi cu 2.500 de ani decât au presupus.

Uitându-se mai atent la schelet, arheologii au descoperit ceva și mai neașteptat: acesta era alcătuit din oasele a cel puțin cinci persoane care au trăit la trei milenii distanță.

„Cred că, inițial, individul a fost făcut dintr-o dată”, a declarat Barbara Veselka, un arheolog de la Vrije Universiteit Brussel care a condus studiul, într-un e-mail pentru Live Science. „Au existat și alte oase împrăștiate în jurul individului, ceea ce sugerează că oamenii ar fi putut, de asemenea, să se întoarcă la înmormântare.”

Excavarea cimitirului din orașul Pommerœul, Belgia, în apropiere de granița cu Franța, în anii 1970, a dat 76 de înmormântări prin incinerare și o înmormântare a unui corp în poziție fetală. Artefactele asociate și stilul de înmormântare au sugerat că incinerările erau romane și datează din secolele II-III d.Hr.

Deși îngroparea unui schelet în poziție fetală este neobișnuită pentru un cimitir roman, excavatorii au găsit un ac de os în stil roman lângă craniu și au concluzionat că mormântul datează probabil din epoca romană.

Arheologii au descoperit ceva neașteptat

Analiza cu radiocarbon din 2019 a confirmat că toate incinerările din Pommerœul erau din perioada romană. Dar, în mod surprinzător, datele de radiocarbon de la scheletul intact proveneau din trei epoci diferite din perioada neolitică (7000 – 3000 î.Hr.), ceea ce i-a determinat pe arheologi să investigheze mormântul și conținutul său unic.

Într-un studiu publicat în revista Antiquity, Veselka și o echipă internațională de cercetători au aruncat lumină asupra semnificației înmormântării compozite prin tehnici multiple, inclusiv analiza scheletului, datarea cu radiocarbon și secvențierea ADN-ului antic.

Un ac de os roman găsit lângă craniu a fost datat cu radiocarbon între 69 și 210 d.Hr., iar analiza genetică a craniului a stabilit că acesta provine de la o femeie care a trăit în epoca romană, în jurul secolelor III-IV.

Aceste analize au ridicat întrebări suplimentare: De ce a fost așezat craniul unei femei romane într-o înmormântare neolitică și de ce înmormântarea neolitică a fost alcătuită din rămășițele mai multor persoane?

Este posibil ca romanii să fi deranjat accidental un mormânt neolitic neobișnuit în timp ce îngropau rămășițe incinerate și apoi să fi adăugat un craniu și un ac de os la mormântul antic pentru a-l completa înainte de a-l acoperi, au sugerat cercetătorii. O altă posibilitate este ca romanii să fi creat scheletul din oase neolitice împrăștiate și un craniu din epoca romană, aranjând rămășițele într-o persoană.

Un studiu incredibil de fascinant și complex

Motivația romanilor pentru a adăuga la această înmormântare, totuși, se pierde în timp. „Poate că această comunitate a fost inspirată de superstiții sau a simțit nevoia de a se conecta cu un individ care a ocupat zona înaintea lor”, au scris cercetătorii.

„Acesta este un studiu incredibil de fascinant și complex”, a declarat Jane Holmstrom, un bioarheolog de la Macalester College din Minnesota, care nu a fost implicat în studiu, într-un e-mail pentru Live Science.

„Oferă o posibilitate interesantă de revendicare a terenurilor prin înmormântare în timpul neoliticului, cu grupuri de familii din cadrul clanului care revendicau împreună, romanii continuând revendicarea terenurilor pentru a-și afirma autoritatea asupra Galiției.”

În ciuda diferențelor culturale, este posibil ca oamenii atât din neolitic, cât și din epoca romană să fi ales locul de înmormântare pentru proximitatea sa față de un râu.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Schelet vechi de 16.000 de ani, cristale și unelte de piatră descoperite în peșterile din Malaezia

De ce nu poate fi excavat cel mai complet schelet de neanderthalian găsit vreodată?

Cât de adevărate sunt scheletele de dinozauri din muzee?

O boală eradicată în zilele noastre a fost găsită pe scheletele copiilor incași