O boală eradicată în zilele noastre a fost găsită pe scheletele copiilor incași

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un cimitir din secolul al XVI-lea din Peru conține scheletele copiilor incași care încă arată impactul devastator al variolei din perioada timpurie a colonizării. Această descoperire rară poate oferi informații esențiale despre primele boli infecțioase legate de colonizarea europeană, conform unui nou studiu.

Excavațiile arheologice recente din Huanchaco, un mic oraș pescăresc de pe coasta de nord-vest a Peruului, au dezvăluit un cimitir asociat cu o biserică colonială, una dintre primele din regiune, construită de spanioli între 1535 și 1540. Cele 120 de morminte, care reprezintă populația de început a colonizării, reflectă primele schimbări culturale ale colonialismului în jurul anului 1540, cu cruci din trestie și mărgele de sticlă introduse de europeni în mormintele indigenilor.

Însă defectele observate pe scheletele copiilor incași înmormântați în cimitirul bisericii din Huanchaco arată un alt efect major al colonizării: introducerea variolei, o boală nouă pentru o populație care nu o mai întâlnise înainte.

Studiul a fost publicat în revista International Journal of Paleopathology.

Scheletele copiilor incași, afectate de variolă

Variola, cauzată de virusul variolic, era o cauză bine cunoscută a morții în Americile din perioada de contact. Probabil a ajuns în nord-vestul Peruului odată cu Francisco Pizarro și soldații săi la sfârșitul anilor 1530, rezultând în pierderea a aproximativ 70% din populația indigenă incașă până în 1620, conform studiului. Însă deoarece informațiile istorice despre primii ani ai contactului european în această zonă sunt limitate, munca arheologică este importantă pentru a înțelege răspunsurile popoarelor indigene la colonizare.

Dintre cele 120 de morminte timpurii-coloniale găsite la Huanchaco, 90 (75%) erau de copii, iar majoritatea acestora (60 de indivizi, adică 67%) aveau 5 ani sau mai puțin. Aceste numere mari în rândul copiilor, unul dintre cele mai vulnerabile segmente ale populației din cauza sistemelor lor imunitare aflate în dezvoltare, sugerează puternic prezența unei boli noi, au observat cercetătorii în studiu.

Scheletele a doi copii, care aveau aproximativ 18 luni când au murit, au prezentat distribuții similare de modificări osoase. În special, cercetătorii au identificat numeroase leziuni distructive, aproape ca niște găuri de molii, în articulațiile umerilor, coatelor, încheieturilor, șoldurilor, genunchilor și gleznelor copiilor. Acest tipar este consistent cu o infecție numită osteomielită variolică, care este declanșată de virusul variolei.

Acestea sunt cele mai vechi cazuri de osteomielită variolică identificate în America de Sud, ceea ce este surprinzător având în vedere numeroasele epidemii de variolă care au avut loc după contactul european. Nu toate persoanele care contractează variola au modificări scheletice, rata este de aproximativ 5% – 20% la copiii sub 5 ani, dar „această rată sugerează că mult mai multe cazuri arheologice rămân neidentificate”, au scris cercetătorii.

Arheologii încep să înțeleagă cum se răspândeau bolile în trecut

Variola este o infecție cu acțiune rapidă și nu este clar cât timp au avut copiii această boală. „Putem ghici că este posibil, după ce au început simptomele, că au trăit cu variola câteva săptămâni”, a declarat autoarea principală Khrystyne Tschinkel, bioarheolog la Universitatea Hamline din Minnesota (SUA), „deoarece a fost suficient timp pentru ca oasele să devină sever infectate”.

În general, s-a presupus că bolile cu răspândire rapidă care au afectat Americile în acea perioadă sunt greu de identificat din oase. Acest lucru înseamnă că este, de asemenea, dificil de știut cu certitudine cine a fost responsabil pentru răspândirea bolilor sau unde și când au început epidemiile. Dar, conform lui Tschinkel, acesta este motivul pentru care este important să cunoaștem semnele variolei și ale altor boli infecțioase, astfel încât aceste cazuri să poată fi diagnosticate corect.

Variola a existat de cel puțin trei milenii, unele dintre cele mai vechi dovezi provenind de la erupții caracteristice pe pielea mumiilor egiptene. Boala a cauzat numeroase epidemii de-a lungul secolelor, rezultând în milioane de decese, până când a fost eradicată în 1980 datorită unei campanii mondiale de vaccinare. Deși cercetătorii cunosc conturul general al modului în care variola a afectat culturile antice, există o lipsă de date fiabile despre epidemiile la scară mică și despre cum a afectat boala populațiile indigene, scrie Live Science.

„Dacă începem să identificăm mai multe dintre aceste cazuri”, a spus Tschinkel, „putem începe să creăm o înțelegere mai bună a modului în care bolile s-au răspândit și unde au avut loc focare în perioada timpurie a colonizării”.

Vă recomandăm să citiți și:

6 schimbări climatice care s-au întâmplat în Europa în urmă cu 1 milion de ani

O arahnidă care trăia în urmă cu 300 de milioane ani avea picioare cu spini

Un cod misterios din templele asiriene antice, în sfârșit elucidat

Se împlinesc 481 de ani de la moartea omului care ne-a învăţat că Pământul se învârte în jurul Soarelui