Georges Méliès, părintele efectelor speciale. Charlie Chaplin l-a numit „alchimistul luminii”

În timp ce Georges Méliès (1861 – 1938) filma una dintre scenele vieții sale în Place de l’Opera din Paris, scrie IMDb.com, camera s-a blocat. A fost nevoie de aproximativ un minut pentru a rezolva problema, după care a reluat filmarea. Dar în timpul pauzei de filmare, au apărut unele schimbări neintenționate în scenă.

Atunci când Méliès a prelucrat și a proiectat filmul, a fost uimit să vadă cum autobuzul se transforma într-un dric, iar oamenii apăreau sau dispăreau în mod magic. Această filmare accidentală l-a intrigat pe Méliès, stârnindu-i curiozitatea cu privire la modul în care astfel de iluzii ar putea fi create în mod intenționat, descoperind că oprind camera de filmat și modificând scena ori personajele, după care repornind camera, putea crea iluzia apariției sau dispariției obiectelor. Această tehnică, cunoscută sub numele de „stop motion” sau „substituție”, i-a permis lui Méliès să realizeze transformări și trucuri magice pe ecran, manipulând timpul și spațiul în filmele sale și captivând publicul cu imagini fantastice, venite parcă din alte lumi. Așa a luat naștere prima tehnică cinematografică de efecte speciale. Méliès a fost, de asemenea, unul dintre primii cineaști care a folosit storyboard-uri. Printre filmele sale se numără O călătorie pe Lună (1902) și Călătoria imposibilă (1904), pelicule cu subiecte suprarealiste, realizate oarecum în stilul acțiunilor din romanele lui Jules Verne. Acestea sunt considerate printre cele mai importante filme de science fiction timpurii, deși abordarea lor este mai apropiată de fantezie.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Este demn de remarcat faptul că, deși Thomas A. Edison folosise anterior tehnica stop motion, Méliès a adoptat-o cu totul și a folosit-o pe scară largă în filmele sale, rafinând-o, dezvoltând-o și încorporând-o în intriga poveștilor lui vizuale, astfel devenind un pionier în aplicarea ei în diferite genuri, iar filmele lui devenind sinonime cu elementele magice și fantastice.

Charlie Chaplin l-a numit „alchimistul luminii”, regizorul Martin Scorsese a spus, la rândul său despre Méliès că „el a inventat, practic, totul”.

Georges Méliès, devenit celebru pentru numeroasele inovații în domeniul cinematografiei, a fost unul dintre primii care a filmat narațiuni fictive, fiind considerat inventatorul efectelor speciale în filme.

La 28 decembrie 1895, Georges Méliès a făcut parte din primul public din lume care a „văzut” Cinematograful fraților Lumiere. A construit primul studio de film din Europa, care era făcut în întregime din sticlă.

Părintele efectelor speciale, primul „fantezist” al cinematografiei universale și cel mai mare regizor de filme de ficțiune al timpului său, a creat peste 500 de filme. A fost primul cineast care a folosit schițe de producție și scenarii.

A prezentat primele versiuni de trailere de film prin proiectarea imaginilor deasupra intrării în Théâtre Robert Houdin, Paris, în 1898, ceea ce îi ajuta pe trecători șă-și facă o idee despre ceea ce se afla înăuntru și pe ecranul propriu-zis.

Vizionar și susținător al propriei munci, Méliès știa cât de importană poate fi piața din Statele Unite ale Americii pentru filmele sale, încât în 1903 și-a deschis un birou chiar acolo, iar multe dintre schițele lui de producție și storyboard-uri erau subtitrate atât în engleză, cât și în franceză.

În 1931, lui Georges Méliès i s-a acordat Legiunea de Onoare, cel mai înalt ordin francez de merit, atât militar, cât și civil.

Se spune că înainte de a se dedica serios cinematografiei, Méliès cochetase cu tot felul de activități care aveau să-i alimenteze, în cele din urmă, imaginația în ceea ce privește realizarea de filme cinematografice. A fost prestidigitator, iluzionist și teatrolog, manager și proprietar de teatru.

Prima sa camera de filmat, care a fost construită în atelierul propriului teatru cu ajutorul a doi ingineri tehnicieni, cântărea peste 34 de kilograme. De asemenea, mai departe în munca lui de pionier cineast, a fost ajutat de fratele mai mare Gaston Méliès.

A fondat Théâtre Robert-Houdin în Franța în 1896, care i-a difuzat majoritatea filmelor. În decembrie 1945, studioul lui Méliès din Montreuil a fost distrus aproape în totalitate, dar fondatorul Cinematecii Franceze, Henri Langlois, a reușit să salveze o serie de obiecte istorice din clădire.

Deși nu a mai reușit să realizeze un alt film după 1912 ori să pună în scenă un alt spectacol de teatru după 1923, a continuat să deseneze, să scrie și să consilieze regizori mai tineri și admiratori ai teatrului până la sfârșitul vieții sale.

Georges Méliès s-a născut la 8 decembrie 1861, la Paris, provenind dintr-o familie cu un trecut în domeniul artelor spectacolului. Tatăl, Jean-Louis-Stanislas Méliès, afacerist (deținea și o fabrică de pantofi de succes) și un mare pasionat de trucuri de magie, era implicat alături de mama lui Georges în industria de divertisment.

După ce și-a finalizat educația formală, Méliès a urmat o carieră de magician, jucând pe scena Teatrului Robert-Houdin din Paris, deținut de familie, în această perioadă, așa cum deja am menționat, dezvoltând o fascinație profundă pentru iluzionism și trucuri vizuale, ceea ce i-a influențat mai târziu activitatea de regizor de film.

Geniul lui Méliès a constat în tehnicile inovatoare și în imaginația cu care a „povestit” vizual, fiind pionierul a numeroase tehnici care vor deveni elementele de bază ale cinematografiei moderne.

Unul dintre cele mai emblematice filme ale lui Méliès este „O călătorie pe Lună” (1902), o capodoperă care spune povestea unui grup de astronomi ce ajung pe Lună și se confruntă cu tot felul de aventuri extraordinare. Filmul a fost o realizare revoluționară în domeniul cinematografiei, combinând secvențe de acțiune în direct cu decoruri, machete și efecte speciale elaborate.

Filmografia lui Méliès cuprinde o colecție extinsă de peste 500 de filme, fiecare dintre ele oferind o privire în mintea sa creativă. Peliculele lui doar că au distrat, dar au și împins limitele a ceea ce era posibil în acest mediu. Influența lui Méliès poate fi văzută în operele unor cineaști legendari precum Fritz Lang, Alfred Hitchcock și chiar și ale unor regizori contemporani precum Martin Scorsese, care i-a adus un omagiu lui Méliès în filmul său din 2011, „Hugo”.

În ciuda contribuțiilor semnificative, Méliès s-a confruntat cu dificultăți financiare și, în cele din urmă, a dispărut în obscuritate, opera lui urmând să fie redescoperită și celebrată în ultima parte a secolului XX. (În 2016, un film al lui Méliès considerat pierdut de mult timp, A Wager Between Two Magicians, or, Jealous of Myself -1904, a fost descoperit într-o arhivă de film din Cehoslovacia.)

Méliès a murit de cancer la 21 ianuarie 1938, la vârsta de 76 de ani.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0617588/

https://www.britannica.com/biography/Georges-Melies

Vă mai recomandăm să citiți și:

Hipparchus, părintele trigonometriei

Joseph Nicéphore Niépce, părintele fotografiei

Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir. Părintele radioului modern

Valentin Glushko, părintele rachetelor sovietice