1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar

Violența din școli ia amploare: un copil din 10 a fost bătut sau agresat de la începutul anului școlar.

Conform Salvați Copiii, incidența este de două ori mai mare la elevii din ciclul primar față de gimnaziu și de patru ori mai mare comparativ cu adolescenții.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Părinții raportează acte de violență asupra propriilor lor copii cu o rată cu 3% mai ridicată, cu un vârf de 22,4% la ciclul primar.

Școlile sunt principalul loc al incidentelor

73,5%, conform copiilor, 87,7% conform părinților), urmate de parcurile și locurile de joacă (13,3%). Violența online reprezintă, în opinia copiilor, 10% din cazuri, mai mult cu 6 procente față de răspunsurile părinților. În aproximativ 70% din cazuri, agresorul este un alt copil (coleg/prieten), iar în 25% un copil necunoscut. Cadrele didactice sunt rar menționate de copii (3,8%), dar mai frecvent de părinți (8,1%).

La întrebarea adresată copiilor dacă aceștia au cerut ajutorul sau au povestit unui adult despre ce li s-a întâmplat, o treime au afirmat că nu au povestit niciunui adult despre experiența trăită. Iar atunci când incidentul a fost semnalat unui adult, acesta din urmă a intervenit în sprijinul copilului în aproape 9 din 10 cazuri. Răspunsurile părinților, la întrebarea dacă copiii au cerut ajutorul sau au povestit unui adult (altul decât părintele însuși) despre actul de violență, au arătat că două treimi dintre copiii lor făcuseră acest lucru (67%). În ceea ce privește primirea de sprijin din partea adultului sesizat, remarcăm că și părinții raportează o incidență mare a situațiilor favorabile (83%).

Expunerea timpurie la violență poate afecta dezvoltarea creierului

Studiile demonstrează că expunerea timpurie la violență poate afecta dezvoltarea creierului, capacitatea de învățare și reglarea emoțională. De asemenea, violența în mediul școlar poate duce la anxietate cronică, depresie, abandon școlar și performanțe academice scăzute, iar expunerea la violență între copii poate normaliza comportamentele agresive și perpetua ciclul violenței în viața adultă. Lipsa unui sistem de raportare sigur pentru copii conduce, în cazul copiilor lipsiți de reziliență, la traumă cronică și izolare socială, în timp ce intervenția promptă reduce semnificativ efectele negative pe termen lung.

Siguranța copiilor și capacitatea lor de a raporta abuzurile reprezintă fundamente esențiale ale unei societăți care își protejează viitorul. Unul dintre instrumentele propuse atât de copii, cât și de către reprezentanții Salvați Copiii și ai Serviciului de Siguranță școlară, a fost politica de „child safeguarding” (politica de siguranță a copilului, implementată încă din 2022 de Salvați Copiii în cvasi-totalitatea programelor sale), un concept integrat și folosit tot mai mult de organizațiile care lucrează cu copii, dar și de instituțiile școlare și sportive din multe țări europene. Această politică stabilește un cadru comprehensiv de măsuri și proceduri menite să asigure bunăstarea fizică și emoțională a minorilor, și un sistem de raportare adaptat particularităților diferitelor vârste ale copiilor. De aceea, în contextul microsistemelor sociale ale copiilor (școli, cluburi sportive, centre de plasament, organizații culturale), implementarea unor mecanisme sigure și accesibile de raportare devine crucială. Aceste sisteme trebuie să îndeplinească simultan mai multe criterii esențiale: să fie ușor de înțeles și utilizat de către copii, să garanteze confidențialitatea, să ofere protecție împotriva represaliilor și să asigure intervenție promptă.

„Toți copiii ar trebui să fie educați despre drepturile lor”

Ioana Baltă, membră a Grupului Consultativ al Copiilor, a subliniat că elevii nu au încredere deplină în consilierii școlari sau profesori, ceea ce le reduce șansele de a raporta abuzurile și că „toți copiii ar trebui să fie educați despre drepturile lor, încă de când sunt foarte mici, astfel încât aceste drepturi să devină efectiv instincte sociale. … Suportul pentru victime este unul crucial și copiii au nevoie de platforme sigure de raportare. Copiii au propus un sistem bine pus la punct de politici de safeguarding”. În completarea Ioanei, Abian Bătăiosu, voluntar Salvați Copiii, a atras atenția asupra nevoii de protecție suplimentară pentru copiii care se tem de represalii, fie că sunt victime ale abuzului comis de cadrele didactice fie ale bullyingului manifestat prin acte de violență între copii: „Raportarea cazurilor de violență ar trebui să fie făcută în condiții de confidențialitate strictă. Consilierii ar trebui să fie instruiți să nu dezvăluie informațiile fără acordul copilului, pentru a nu compromite siguranța acestuia”.

Niculae-Ruxandar Camelia-Mihaela, reprezentant al Colegiului Psihologilor din România, a explicat că „lipsa siguranței duce la dezvoltarea agresivității ca formă de supraviețuire. Aceasta a adus în discuție și faptul că părinților le este frică să se adreseze cadrelor didactice de teamă că vor suferi copiii consecințele. Ar trebui să pornim de la familie, nu doar de la copil, căci o extra responsabilizare a copiilor duce la o și mai mare distanțare de adulți.” În completarea celor spuse de colega sa din cadrul Colegiului Psihologilor, dna psiholog dr. Ramona Lupu a arătat că „un alt aspect important este legat de consecințele actelor de violență. Ce se întâmplă după ce un copil sau un părinte raportează un incident? Consecințele trebuie să fie proporționale și juste, altfel descurajează raportarea. Cât timp nu avem o metodologie clară de tragere la răspundere, copiii nu se vor simți în siguranță să raporteze, iar comportamentele violente vor continua să rămână neasumate sau nepedepsite.”

Salvați Copiii recomandă dezvoltarea și implementarea politicilor de child safeguarding în toate instituțiile și structurile formale și informale în care copiii se află în responsabilitatea unor adulți, crearea unui sistem de raportare, accesibil și prietenos pentru copii, indiferent de vârsta lor, în școli, asigurarea implementării efective prin monitorizare și evaluare continuă, dezvoltarea unei culturi organizaționale centrate pe siguranța copiilor și consolidarea cooperării inter-instituționale.