Parolele tale ar putea fi mai sigure decât codurile nucleare ale SUA din timpul Războiului Rece

Dacă crezi că obiceiurile tale privind parolele sunt problematice (de exemplu, adăugarea cifrei „1” după numele pisicii ), vei fi ușurat și înspăimântat să afli că codurile nucleare ale SUA erau, se pare, mult mai vulnerabile în perioada de vârf a Războiului Rece.

În anii 1980, un specialist în negociere și managementul conflictelor de la Harvard, Roger Fisher, a propus o idee radicală pentru a face codurile nucleare ale SUA mai sigure. Fisher a sugerat ca aceste coduri să fie implantate într-o capsulă în pieptul unui voluntar care să-l însoțească pe președinte. Astfel, în cazul în care președintele ar decide să lanseze o rachetă nucleară, ar trebui să scoată codurile prin înjunghierea voluntarului.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

Fisher a descris această idee în Bulletin of the Atomic Scientists în martie 1981, argumentând că o astfel de măsură i-ar produce președintelui o conștientizare brutală a realității deciziilor sale. „Președintele ar trebui să privească o persoană în ochi și să înțeleagă ce înseamnă moartea, ce înseamnă moartea unui om inocent. Sânge pe covorul de la Casa Albă. Asta ar aduce realitatea acasă”, scria Fisher.

Când Fisher i-a propus ideea Pentagonului, răspunsul a fost ironic și deloc liniștitor: „Doamne, e îngrozitor. Asta ar distorsiona judecata președintelui. Poate că nu ar mai apăsa niciodată butonul.”

Cât de protejate sunt codurile nucleare ale SUA?

Deși sistemele actuale de lansare includ măsuri multiple pentru a preveni atacurile neautorizate, cum ar fi necesitatea ca mai multe persoane să autorizeze lansarea, istoria sugerează că măsurile de siguranță nu au fost mereu eficiente.

De exemplu, după ce președintele John F. Kennedy a cerut utilizarea codurilor pentru protejarea armelor nucleare în 1962, unele unități militare au implementat o soluție neortodoxă. Potrivit fostului ofițer Bruce Blair, Comandamentul Strategic Aerian (SAC) a setat toate codurile de securitate la „00000000”, pentru a simplifica lansarea rapidă.

Blair a susținut că, până în anii 1970, în timpul serviciului său ca ofițer de lansare Minuteman, acest sistem rămăsese neschimbat. Manualele tehnice neclasificate indicau chiar că, „în condiții normale”, comutatoarele de cod trebuiau setate pe „00000000”.

US Air Force a negat vehement aceste afirmații, susținând că un astfel de cod nu a fost folosit niciodată pentru lansarea rachetelor Minuteman. Blair, însă, și-a menținut afirmația, acuzând Forțele Aeriene de dezinformare.

Siguranța nucleară nu ar fi fost mereu o prioritate

Deși nicio rachetă nucleară nu a fost lansată neautorizat în această perioadă, istoria arată că siguranța arsenalului nuclear nu a fost mereu prioritatea absolută. În 1977, a fost introdus un sistem mai robust, care necesita confirmarea codurilor printr-o autoritate superioară înainte de lansare.

Chiar dacă metodele de protecție au evoluat semnificativ de atunci, povestea rămâne un exemplu fascinant al riscurilor asociate cu deciziile și tehnologiile care gestionează armele nucleare.

Vă recomandăm să citiți și:

Ziua în care mii de oameni au crezut că a început „Războiul lumilor”

Cum a trecut regina Maria peste poruncile ferme ale Regelui Carol I şi mai târziu a refuzat favorul lui Hitler

John Billington, primul criminal condamnat în America

Cum era să moară liderul conservatorilor români într-un duel cu pistoale