Cum era să moară liderul conservatorilor români într-un duel cu pistoale

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Deși interzise, la începutul secolului al XX-lea, duelurile erau încă „la modă” în rândul politicienilor români. Era o modalitate de a „rezolva” conflicte și dispute personale în afara ringului politic. De cele mai multe ori, în urma duelurilor nu era nimeni rânit, însă au fost și cazuri în care protagoniștii au fost răniți sau chiar și-au pierdut viața. Oricum, după consumarea duelului nu era stinsă și pricina ce rămânea între „combatanți”. Un astfel de duel l-a opus pe liderul conservator Nicolae (Nicu) Filipescu lui Alexandru Florescu, un alt politician conservator.

În memoriile sale, Constantin Argetoianu relatează povestea unui duel cu pistoale la care el a fost martor în aprilie 1915. Unul dintre cei care s-au duelat era liderul conservator Nicu Filipescu. Duelul a plecat de la o problemă spinoasă pentru acea vreme: expropierea pământurilor deținute de boieri.

„În ziua de 20 aprilie era să pierdem pe Filipescu ! Era… dar duelurile la noi s-au terminat foarte rar cu deznodăminte tragice din fericire! În ajunul acelei zile am primit la Senat un bilețel de la Nicu Filipescu prin care mă ruga să trec pe la dânsul după închiderea ședinței, având ceva foarte urgent să-mi spună.

În politică domnea relativă liniște, dejunasem cu două zile înainte cu dânsul la Marghiloman şi putusem constata că cei doi poli ai partidului se învârteau pe aceeaşi axă… Mă întrebam ce putea să fie; la toate mă gândeam, numai la un duel nu”, își aducea aminte Constantin Argetoianu.

Dacă unul dintre combatanți era Nicu Filipescu, cine era celălalt?

Cel care la provocat la duel pe Nicu Filipescu era Alexandru Florescu, fost secretar general la Ministerul de Externe.

„Alexandru Florescu, zis Flo-Flo de pe vremea când juca cu mult talent piese franțuzești prin saloanele romanești și conducea cotilioanele împreună cu prima sa soție, Olga Costescu-Comăneanu, zisă `Flofleta` şi frumușică foc.

Alexandru Florescu, mai zis şi `Lilico`, devenise un domn serios de când se căsătorise pentru a doua oară cu d-ra Alexandrina Petrovici-Armis, multimilionară. Maiorescu (Titu, n.r.) îl numise secretar general la Externe şi Berindei (Ion D., n.r.) îi construise o casă `Louis XVI` în strada Cosma, care făcea admirație bucureștenilor, ce în materie de arhitectură şi mai ales de `Louis XVI` s-au mulțumit totdeauna cu puțin”, nota Argetoianu.

Ce a provocat duelul?

În acea perioadă se discuta asiduu despre expropierea terenurilor agricole. Cum majoritatea conservatorilor erau mari proprietari de terenuri, aceștia se împotriveau liberalilor care susțineau expropierea. Existau însă și conservatori, e drept, puțini la număr, care susțineau expropierea. Unul dintre aceștia a fost Alexandru Florescu. De aici a plecat conflictul cu Nicu Filipescu.

„Exoflisit de la Externe odată cu demisia lui Maiorescu, Florescu a intrat ca tot românul în politică şi ca tot boierul în Partidul Conservator. Pe chestia exproprierii însă, Florescu s-a pronunțat pentru; s-a pronunțat timid, dar s-a pronunțat. Cum a aflat Filipescu această `trădare`, a intrat în furii.

`Auzi, domnule, ginerele lui Petrovici-Armis, soțul dotal ce se joacă cu milioanele, să-și permită să batjocurească proprietatea românească!` Şi numaidecât a chemat pe Florescu la telefon şi l-a întrebat dacă ceea ce i se spusese era adevărat. Și cum Florescu i-a confirmat trădarea, Nicu Filipescu i-a tras un `să te duci în p…. mă-ti` şi a închis telefonul!”, nota Argetoianu.

„Când m-am dus să-l iau de acasă, am găsit pe Nicu Filipescu foarte emoționat”

Imediat după convorbirea telefonică, Alexandru Florescu l-a provocat pe Nicu Filipescu la duel. Confruntarea s-a desfășurat a doua zi, în zona Băneasa, la ora 7 dimineața, deoarece, în cazul în care supraviețuia, Filipescu avea o întâlnire politică la Brăila. Dueliștii au fost „asistați” de câte doi martori. Argetoianu a fost unul dintre martorii care l-a însoțit pe Nicu Filipescu.

„Când m-am dus să-l iau de acasă, am găsit pe Nicu Filipescu foarte emoționat, ceea ce m-a mirat, căci îl știam foarte curajos. Cu ochii plini de lacrimi lipea un plic destul de umflat prin conținutul său; mi l-a întins cu cuvintele: `Dacă nu mă mai întorc te rog să-l dai doamnei Prezan…`, menționa Argetoianu.

„Spre bucuria noastră, ambii adversari au rămas în picioare…”

A urmat apoi stabilirea detaliilor tehnice ale duelului, care au fost reglementate de martorii cei îi însoțeau pe dueliștii.

„Împreună cu martorii lui Florescu am reglementat duelul 2 gloanțe, la 25 de pași, pentru a doua zi dimineața la ora 7, ca să nu scăpăm trenul, în caz de supraviețuire.

La orele 7 am fost cu toții la locul convenit, pe șoseaua Ploieştilor, dincolo de Băneasa. (…) Am aliniat pe cei doi matadori şi, unu, doi, trei, foc! Spre bucuria noastră, ambii adversari au rămas în picioare… De la Băneasa am plecat de-a dreptul la gară, căci fusesem și eu înscris în programul de la Brăila. Am restituit plicul lui Filipescu şi ne-am urcat în tren. La Brăila ne-a întâmpinat tot orașul; a fost un triumf…”, mai scria Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sfaturile lui Titu Maiorescu pentru tânărul politician Constantin Argetoianu

Armata Română, lovită de epidemia de holeră în campania din Bulgaria: „Mureau oamenii ca muștele”

Cum s-a întâlnit Armata Română cu holera în campania din Bulgaria

Soldații români în campania din Bulgaria: „Nu știu dacă sunt multe armate în lume care să se poată făli cu astfel de performanțe”