Samuel White Baker, exploratorul britanic însurat cu o româncă salvată din sclavie

Amintit în special pentru faptul că a fost primul european care a descoperit sursa Nilului, Lacul Albert (împărțit între Uganda și Republica Democrată Congo, a cărui apă este controlată în principal de râul Nil), pentru că a condus lupta împotriva comerțului cu sclavi în nordul Ugandei, printre alte expediții, în anii 1880, și ca explorator al Nilului și al interiorului Africii centrale și expedițiilor din Asia, Africa, Europa și America de Nord, despre Samuel White Baker este interesant să se afle și că a fost căsătorit cu o româncă.

Povestea ei este absolut demnă de un roman. Florica Maria Sas, născută în 1841 la Aiud, a fost ținută scalvă într-un harem otoman după ce a rămas orfană de ambii părinți, iar la vârsta de 18 ani a avut șansă să fie văzută de exploratorul britanic Samuel White care, vrăjit de frumusețea ei, a cumpărat-o de la Pașa din Vidin și, după ce i-a făcut rost de pașaport prin consulatul britanic de la Constanța, și i-a dat o nouă identitate, numind-o Florence Barbara Maria Finnian și ducând-o cu el în Anglia.

• Nicolae Ceaușescu și recordurile vânătorești
• Bucureștiul, sub bombele zeppelinelor germane

Din acel moment, și până la finalul vieții lui (Baker a murit la 30 decembrie 1893, la vârsta de 72 de ani), cei doi au fost de nedespărțit, ducând o viață frumoasă împreună, Florica, devenită Florence, având să îl însoțească în expedițiile de explorare a lumii pe care Samuel White Baker le-a întreprins de-a lungul timpului. De asemenea, Baker a scris un număr considerabil de cărți și a publicat articole.

Sir Samuel White Baker, născut la 8 iunie 1821 la Londra, explorator, ofițer, naturalist, vânător, inginer, scriitor și aboliționist englez, a jucat un rol important în explorarea fluviului Nil și a interiorului Africii centrale, așa cum am amintit ceva mai sus. Baker, datorită realizărilor sale în domeniul explorărilor, a deținut titluri precum pașa și general-maior în Imperiul Otoman și în Egipt. A ocupat funcția de guvernator general al bazinului ecuatorial al Nilului din aprilie 1869 până în august 1873, înființând provincia Equatoria.

Revenind la primii ani din viața sa, Baker a făcut parte dintr-o familie londoneză înstărită. Tatăl său, Samuel Baker Sr., a fost un negustor de zahăr de succes cu legături în Indiile de Vest.

Fratele mai mic al lui Baker, colonelul Valentine Baker (cunoscut sub numele de „Baker Pasha”), a avut, de asemenea, o carieră militară remarcabilă (și-a câștigat faima pentru faptele sale, în special în timpul Războiului Crimeii și al celui de-Al Doilea Război al Opiului din China), dar s-a confruntat mai târziu cu scandaluri, unul dintre cele mai notabile incidente implicând acuzații de comportament sexual neadecvat, care a dus la Curtea Marțială și la concedierea sa ulterioară din armată.

Samuel White Baker, după ce și-a terminat studiile în Germania ca inginer civil, s-a căsătorit în 1843 cu Henrietta Ann Bidgood Martin care s-a stins 12 ani mai târziu din cauza febrei tifoide.

După decesul Henriettei, Baker s-a angajat în numeroase călătorii și expediții, aventurile sale de explorare a lumii având să-l preocupe pe tot parcursul vieții. În 1858-1859, a plecat într-o călătorie de vânătoare cu Maharajahul Duleep Singh (ultimul maharajah al Imperiului Sikh) prin Europa Centrală și Balcani, în timpul acestei călătorii având să o întâlnească pe frumoasa româncă Florica Maria Sas de care s-a îndrăgostit la prima vedere și pe care a scos-o din haremul turcilor, după o evadare aventuroasă din piața de sclavi a Vidinului.

Florence a devenit tovarășa sa devotată în explorările ulterioare prin Europa de Est și Asia Mică, la 13 august 1858 căsătorindu-se în Cairo, Egipt.

În martie 1861, Samuel White Baker și-a început explorarea Africii centrale cu scopul de a descoperi sursele fluviului Nil.

La 14 martie 1864, împreună cu Lady Florence, Samuel a ajuns pe malul unui lac aflat între Uganda și Congo (Kinshasa) de astăzi, unde a stabilit că se află sursa Nilului, numindu-l Albert N’yanza, după numele răposatului soț al reginei Victoria, nu departe în amonte, decoperind și numind Cascada Murchison.

Sursele biografice îi califică pe Baker și Florence ca fiind primii europeni care au ajuns în această zonă (nord-vestul Ugandei de astăzi), eforturile lor rezolvând misterul traseului Nilului Alb. La întoarcerea în Regatul Unit, Baker a fost făcut cavaler (în 1866) pentru realizările sale, mai târziu având să fie chemat din nou în Africa, în Egipt, de către viceregele otoman, pentru a prelua comanda unei expediții militare în regiunea superioară a Nilului.

De-a lungul carierei sale, Sir Samuel White Baker a adus contribuții semnificative la geografie, la conservarea vieții sălbatice și la eforturile de combatere a sclaviei în Africa.

Samuel Baker a întreprins mai multe expediții în Africa, la mijlocul secolului al XIX-lea, explorând regiuni care erau în mare parte necartografiate de europeni la acea vreme. Expedițiile lui s-au concentrat pe cartografierea teritoriilor neexplorate, pe descoperirea de noi specii de floră și faună și pe studierea culturilor și societăților locale.

În timpul explorărilor sale, Sir Baker a dezvoltat o apreciere profundă pentru diversitatea faunei sălbatice și a habitatelor naturale din Africa, observațiile lui cu privire la abundența faunei sălbatice din Africa inspirându-l să pledeze pentru protejarea speciilor pe cale de dispariție și a habitatelor acestora, în vreme ce scrierile și prelegerile lui au contribuit la sensibilizarea publicului cu privire la necesitatea de a depune eforturi de conservare în Africa.

De asemenea, Sir Samuel White Baker a fost un adversar ferm al sclaviei, în timpul expedițiilor pe care le-a efectuat, fiind martor direct al impactului devastator al comerțului cu sclavi asupra comunităților africane.

Acolo unde a putut, Baker și-a folosit influența pentru a se pronunța împotriva sclaviei și a sprijinit în mod activ campaniile împotriva sclaviei. A colaborat îndeaproape cu grupuri aboliționiste și cu oficiali guvernamentali pentru a promova legislația menită să pună capăt comerțului transatlantic cu sclavi.

În noiembrie 1874, Samuel White Baker a cumpărat proprietatea Sandford Orleigh din Newton Abbot, Devon, din Anglia, acolo unde a locuit până la moartea sa.

Samuel White Baker a murit în urma unui atac de cord, la 30 decembrie 1893, la vârsta de 72 de ani, după decesul său fiind incinerat, iar cenușa depusă în cavoul familiei din cimitirul Bisericii Sfântul Bartolomeu din Grimley, Worcestershire.

Sir Samuel White Baker a fost un scriitor prolific și a publicat numeroase cărți bazate pe călătoriile și experiențele sale, câteva dintre cele mai notabile lucrări ale lui fiind The Rifle and the Hound in Ceylon (1853), Eight Years’ Wandering in Ceylon (1855), The Albert N’Yanza, Great Basin Of The Nile And Exploration Of The Nile Sources (1866), Ismailia: A Narrative Of The Expedition To Central Africa For The Suppression Of The Slave Trade (1874), In The Heart Of Africa (1886) și True Tales For My Grandsons (1891).

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Samuel-White-Baker

https://library.princeton.edu/visual_materials/maps/websites/africa/baker/baker.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Roxelana, sclava prizonieră care a devenit soția lui Suleiman I. Kösem Sultan, femeia cu cel mai înalt rang din istoria otomană

Dorothy Dandridge, primul star de culoare de la Hollywood. „Nu pot juca în rolul unei sclave”

Arheologii italieni au dezgropat cel mai șocant exemplu de sclavie din Pompeii

Noi dovezi arată cum și-a adunat Isaac Newton uriașa avere. „A murit incredibil de bogat”