Cel mai mortal păianjen din lume ascundea un secret neașteptat

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aproape fiecare australian este învățat, de la o vârstă fragedă, să fie precaut în preajma păianjenului cu pânza-pâlnie.

Aceste arahnide mari, negre și agresive pot fi găsite de-a lungul coastei de est a continentului, adăpostindu-se în vizuini căptușite cu pânză, pentru a se năpusti asupra micilor creaturi cu care se hrănește. De asemenea, printr-o ciudățenie a evoluției, acești păianjeni secretă un venin mai letal pentru oameni decât orice alt păianjen.

Există zeci de specii în Australia, dar cea mai veninoasă dintre este păianjenul cu pânza-pâlnie din Sydney (Atrax robustus), un arahnid care trăiește de-a lungul coastei din New South Wales.

Un nou studiu aprofundat al păianjenului a descoperit că, ceea ce noi credeam că este o singură specie, este de fapt trei.

Aceasta înseamnă că există două specii noi ale celui mai veninos păianjen din lume, dar descoperirea este de fapt o veste bună: va permite oamenilor de știință să caracterizeze și să înțeleagă mai bine veninul produs de fiecare specie.

Grupul de păianjeni cunoscut anterior sub numele de A. robustus a reprezentat un fel de enigmă pentru oamenii de știință de ceva timp.

Arahnide mari, negre și agresive

Cu toate că au fost toate grupate împreună, păreau să existe unele variații regionale în ceea ce privește aspectul lor, cu specimene deosebit de mari găsite la nord de Sydney, în regiunea Newcastle, inclusiv cel mai mare mascul atribuit speciei văzut vreodată, o unitate absolută poreclită Big Boy.

Condusă de aracnologul Stephanie Loria de la Institutul Leibniz pentru Analiza Schimbării Biodiversității din Germania, o echipă de cercetători a decis să ajungă la fundul acestei diversități. Era vorba de simple adaptări la diferite habitate sau indica o diversitate mai profundă în cadrul speciei?

Efectuând o analiză genetică a păianjenilor, ei au descoperit că ceea ce numeam anterior A. robustus includea alte două specii – și, la rândul lor, au reușit să caracterizeze gama de habitate a fiecăreia.

Habitatul lui A. robustus se concentrează în jurul zonei Sydney, la nord de Coasta Centrală, la sud de râul Georges și la vest de zona Baulkam Hills, cu observații dispersate și izolate doar puțin mai la vest și la sud.

Acolo locuiește Atrax montanus (Southern Sydney funnel-web), o specie descrisă inițial în 1914 și inclusă ulterior în A. robustus. Se pare că a fost într-adevăr un păianjen diferit în tot acest timp, scrie ScienceAlert.

O analiză genetică a păianjenilor

În cele din urmă, la nord locuiește o specie nou descoperită, pânza-pâlnie de Newcastle (Atrax christenseni). Iar aceștia sunt chonkerii: Se pare că Big Boy a fost o pânză-pâlnie de Newcastle, iar unii dintre ceilalți păianjeni mari din regiune, cum ar fi păianjenul Hemsworth, recuperat recent, au fost și ei atribuiți greșit.

Faptul că acești păianjeni vor putea fi clasificați în speciile corespunzătoare va fi foarte important pentru înțelegerea veninului lor mortal – care, din anumite motive, este periculos doar pentru creaturile mici și pentru primate, inclusiv pentru oameni.

Deși veninul său este cel mai mortal din lume, nimeni din Australia nu a murit din cauza unei mușcături de pânză- pâlnie de la introducerea unui antivenin în 1981, în ciuda celor 30-40 de mușcături de pânză-pâlnie înregistrate în fiecare an. Acest lucru se datorează faptului că antiveninul este un tratament extrem de eficient, dar noua descoperire ar putea contribui la perfecționarea acestuia.

Aceasta se datorează faptului că veninul păianjenilor este un amestec complex de peptide care poate varia de la o specie la alta sau chiar de la o ocazie la alta. Și nu doar antiveninul îi interesează pe oamenii de știință. Veninul pânzei-pâlnie are o serie de aplicații potențiale, de la pesticide naturale la produse farmaceutice. Înțelegerea motivului pentru care păianjenii produc aceste amestecuri ar putea contribui la o culegere și utilizare mai eficientă a veninului și ne-ar ajuta să înțelegem funcția veninului.

Cercetarea a fost publicată în BMC Ecology and Evolution.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Locul neașteptat prin care păianjenii masculi pot mirosi

Test de cultură generală. Este adevărat că înghițim păianjeni în timp ce dormim?

„Pânzele de păianjen” gigantice de pe Marte, următoarea misiune pentru roverul Curiosity

Robotul moale care imită picioarele păianjenilor