Telescopul James Webb a surprins imagini „de vis” cu praful interstelar

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Vârtejurile și striațiile complicate din praful interstelar, care plutește în derivă între stele, tocmai au fost dezvăluite în detalii uimitoare.

În noile imagini de la Telescopul Spațial James Webb, vedem în sfârșit detalii rafinate ale fluxului și turbulenței mediului interstelar din apropierea unei stele pe care am văzut-o explodând cu doar câteva sute de ani în urmă.

Pe măsură ce lumina provenită de la explozie, pe care acum o numim Cassiopeia A, s-a extins spre exterior, aceasta s-a reflectat și a încălzit praful subțire prin care a trecut.

Webb a fotografiat praful interstelar de lângă Cassiopeia A

Materialul este atât de subțire, iar strălucirea este atât de slabă, încât adevărata sa complexitate ne-a scăpat în mare măsură. Acum, datorită puterii Telescopului Webb de a observa lumina infraroșie, avem în sfârșit o înțelegere mai completă a structurii mediului interstelar.

Ceea ce este și mai incredibil este faptul că putem vedea modificări ale structurii la scara zilelor. Telescopul Webb a realizat mai multe imagini ale unei „șuvițe” din norul de praf de lângă rămășița de supernova Cassiopeia A în lunile august și septembrie 2024 și a observat schimbări semnificative pe măsură ce lumina se deplasa prin striațiile cosmice , producând un fenomen cunoscut sub numele de ecou luminos.

Unele dintre cele mai frumoase priveliști din galaxie

„Vedem straturi precum o ceapă”, spune astronomul Josh Peek de la Space Telescope Science Institute din SUA. „Credem că fiecare regiune densă, plină de praf, pe care o vedem, și majoritatea celor pe care nu le vedem, arată așa în interior. Doar că nu am reușit niciodată să ne uităm în interiorul lor până acum.”

Ecourile de lumină pot produce unele dintre cele mai frumoase priveliști din galaxie. Ele apar atunci când ceva produce o scânteie de lumină care radiază în spațiu.

Dacă acea lumină întâlnește o barieră fizică, cum ar fi norii de praf cosmic, ea se va reflecta, ajungând la un moment diferit față de explozia inițială; la fel ca un ecou sonor, dar cu lumină. Putem folosi aceste ecouri luminoase pentru a cartografia și a înțelege spațiul și obiectele din interiorul acestuia.

Până în prezent, majoritatea ecourilor de lumină pe care le-am detectat tind să provină de la evenimente foarte luminoase sau de la praf foarte gros aflat în apropierea sursei de lumină, așa cum vedem în steaua V838 Monocerotis. Praful mai subțire, aflat mai departe de sursă, este mult mai greu de observat, scrie ScienceAlert.

O scânteie de lumină care radiază în spațiu

Telescopul în infraroșu este optimizat pentru a vedea lumina slabă pe care alte instrumente nu o pot surprinde; astfel, astronomii l-au îndreptat spre un firicel de praf aflat în apropierea și în spatele, dar fără legătură cu Cassiopeia A, o stea pe care omenirea a văzut-o explodând la 11 000 de ani lumină distanță în anii 1670.

Acest firicel a fost identificat ca un ecou luminos de către Telescopul Spațial Spitzer al NASA, acum scos din uz. Dar Spitzer nu avea rezoluția lui Webb.

Chiar și așa, „am fost destul de șocați să vedem acest nivel de detaliu”, spune astronomul Jacob Jencson de la Institutul de Tehnologie din California (SUA).

Poate cea mai surprinzătoare a fost descoperirea că mediul este aranjat în „foi” de material dens, cu noduri și spirale, un pic ca nodurile pe care le-ai putea vedea în fibra unui copac. Cercetătorii au putut vedea detalii până la scări de aproximativ 400 de unități astronomice, sau de 400 de ori distanța dintre Pământ și Soare.

Cercetătorii cred că aceste structuri ar putea avea legătură cu liniile de câmp magnetic care traversează spațiul. Dacă într-adevăr este așa, studierea evoluției ecourilor de lumină deschide o nouă eră în studiul turbulenței magnetizate.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Astronomii au observat cum alimentează stelele praful interstelar

India va avea un rover pe suprafaţa Lunii cu o misiune mai ieftină decât producţia filmului ”Interstellar”

Norii de gaz interstelar ar fi schimbat Pământul acum 7 milioane de ani

Oamenii de știință au surprins formarea stelelor într-un nor vast de gaz și praf