Ce discutau conducătorii Franței despre intrarea României în Primul Război Mondial?

În mai 1916, contele de Saint-Aulaire a fost numit ambasador la Bucureşti, unde l-a înlocuit pe Camille Blondel, vinovat, în opinia autorităților franceze, de faptul că nu a reușit să obţină intrarea României în Primul Război alături de Antanta. Tocmai de aceea, misiunea lui Saint-Aulaire era subjugată acestui obiectiv deosebit de important pentru Franța. Înainte de a pleca spre Bucureşti, Saint-Aulaire a avut o serie de întâlniri cu cei mai înalți reprezentanți din statul francez.

În mai 1916, contele de Saint-Aulaire se afla la postul său diplomatic din Maroc, când a primit vestea că a fost numit ambasador în România.

• Arheologii au descifrat versurile unui imn antic despre „cel mai mare oraș al lumii”
• Justiție și moarte: evoluția pedepsei capitale de-a lungul secolelor

Nu a prea fost încântat de această numire, dar nu a putut să o conteste, astfel că a mers la Paris pentru a primi instrucțiunile diplomatice legate de misiunea sa în România.

Dispută între Marele Cartier General francez și generalul Maurice Sarrail

Prima întâlnire a avut-o cu generalul Maurice Pellé, care l-a pus la curent cu situația militară din Balcani. Generalul Pellé considera că rolul armatelor aliate de la Salonic putea fi mult mai mare în ansamblul general al războiului.

„Sosind la Paris, îl găsesc la gară pe generalul Pellé (…). Luând cina cu el la restaurantul Larue, am aflat mai mult despre ceea ce mă aștepta la Bucureşti decât dacă mi-aș fi pierdut nopțile studiind dosarele de la Quai d’Orsay (sediul Ministerului francez de Externe, n.r.).`Totul, îmi spuse el, stă pe loc din cauza inerției lui Sarrail (Maurice Paul Emanuel, comandant al armatelor aliate de la Salonic, n.r.), de care statele-majore de la Salonic şi Chantilly (locul unde se afla Marele Cartier General francez, n.r.), se învinovățesc reciproc.

Salonicul îi reproșează Marelui Cartier General că-i refuză mijloacele de a începe ofensiva. Chantilly, cu mai multă dreptate, îi reproșează Salonicului, deci lui Sarrail, că nu folosește mijloacele de care dispune deja, ceea ce nu este un îndemn să i se trimită altele. Problema este mai mult politică decât militară. Este imposibil să-l critici pe Sarrail fără a provoca în partidele de stânga o reacție de apărare a acestui general republican atât de radical`”, scria în memoriile sale Saint-Aulaire.

Aristide Briand: „Pe Frontul din Est, echilibrul de forțe se va răsturna în favoarea noastră prin intrarea în acțiune a Armatei Române”

După întâlnirea cu Maurice Pellé, Saint-Aulaire a avut o întrevedere cu primul-ministru al Franței, Aristide Briand, care ocupa și postul de ministru de Externe. Primul-ministru francez era convins că intrarea României de partea Antantei în Primul Război Mondial putea rupe echilibrul de forțe de câmpul de luptă.

„Philippe Berthelot mă introduse în cabinetul lui Briand, care se sculă pe jumătate pentru a mă primi cu un aer obosit, întinzându-mi o mână moale şi fină. (…) Nu mă așteptam, desigur, ca Briand să-mi țină un discurs despre problema intervenţiei româneşti. S-a mulțumit să stăruie ca să plec la Bucureşti fără întârziere.

Pentru el, asta era esenţial, câteva ziare de dimineață exprimându-și mirarea că încă nu eram acolo la cincisprezece zile după ce fusesem numit, cu toate că drumul avea să dureze mai mult de o lună, ceea ce nici Briand nu știa.

Pentru a-mi da o idee înaltă despre misiunea mea, a folosit o imagine sugerată probabil de Berthelot: `Pe Frontul din Est, pârghia lui Arhimede este la Bucureşti. Acolo echilibrul de forțe se va răsturna în favoarea noastră prin intrarea în acțiune a Armatei Române și, mai ales, mulțumită exemplului şi ajutorului ei, prin menţinerea Rusiei (se născuse deja teama că va părăsi Alianța) în stare de beligeranţă`. Nu am socotit necesar să subliniez acest sofism, replicând că intervenția României subînţelegea încrederea în fidelitatea Rusiei faţă de Aliați mai mult decât ar fi garantat această intervenție fidelitatea Rusiei”, relata mai târziu Saint-Aulaire.

Generalul Joseph Joffre: „Dacă este necesar pentru a determina România să intre în război, îi voi da lui Sarrail ordin oficial să pornească ofensiva”

Contele de Saint-Aulare s-a întâlnit și cu generalul Joseph Joffre, șeful Marelui Cartier General francez. Acesta l-a informat despre evoluția luptelor de pe frontul răsăritean și l-a asigurat pe viitorul ambasador francez la București de sprijinul său pentru a determina România să intre în război de partea Antantei.

„A doua zi, o mașină de la Marele Cartier General m-a dus la Chantilly unde, la masa lui Joffre, l-am întâlnit din nou pe Pellé şi, pentru prima oară, pe generalul Castelnau. După dejun, Joffre mi-a explicat pe hartă situația frontului răsăritean. Am putut constata că generalisimul şi statul său major cunoșteau mult mai bine aspectele diplomatice ale acestei situații decât cabinetul lui Briand. `Dacă este necesar, îmi spuse Joffre, pentru a determina România să intre în război, îi voi da lui Sarrail ordin oficial să pornească ofensiva`”, preciza Saint-Aulaire.

Președintele francez: „Tare m-aş mira ca România să intre în război”

Ultima întâlnire pe care a avut-o Saint-Aulaire cu înalți reprezentanți francezi a fost cu Raymond Poincaré, președintele Franței.

„A doua zi după vizita mea la Chantilly, am fost primit de Poincaré. Nu m-am mirat să constat că el cunoștea dosarul României şi al Frontului de Est mai bine decât Quai d’Orsay şi tot atât de bine ca Marele Cartier General. (…) Şi-a luat rămas-bun cu aceste cuvinte deloc încurajatoare: `Vă doresc noroc, dar tare m-aş mira ca România să intre în război`.

Înainte de a-l părăsi, ştiind de la Chantilly că Rusia se împotrivea din toate puterile intrării României în război şi că în timpul călătoriei sale la Sankt Petersburg în ajunul războiului el câştigase un mare ascendent asupra slabului şi lealului Nicolae II, l-am întrebat dacă pot să sugerez în telegramele mele oportunitatea unor demersuri personale din partea sa pe lângă ţar. `Puteţi să încercaţi`, mi-a spus el după un moment de ezitare şi pe un ton reticent, explicabile, desigur, la acest om al legii”, mai scria Saint-Aulaire.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a trăit Marea Unire un diplomat din România. Regina Maria l-a considerat „un adevărat prieten”

Dobrogea, între România și Bulgaria la finalul Primului Război Mondial

Regele Ferdinand către ambasadorul francez: „Puteţi să contaţi pe armata mea”

Reacția unui ambasador francez la auzul numirii sale la București: „Catastrofă cu neputință de evitat!”