Dobrogea, între România și Bulgaria la finalul Primului Război Mondial

Rapiditatea cu care s-a prăbușit Frontul Balcanic al Puterilor Centrale în Primul Război Mondial, în toamna anului 1918, i-a surprins chiar și pe aliați. Încă de la intrarea României în Primul Război Mondial, la 27 august 1916, aliații și-au luat angajamentul că vor iniția o ofensivă pe frontul de la Salonic. Această ofensivă a tot fost amânată de generalul Maurice Sarrail, conducătorul forțelor aliate de la Salonic. Doi ani mai târziu, generalul Franchet d’Esperey, după ce a preluat conducerea trupelor de la Salonic, a inițiat ofensiva care a condus la ieșirea Bulgariei și apoi a Turciei din război. A fost începutul sfârșitului pentru Puterile Centrale. În aceste condiții, viitorul statut al Dobrogei a agitat relațiile dintre România și aliați.

Detalii inedite despre ofensiva de la Salonic din toamna anului 1918 le regăsim în memoriile ambasadorului francez în România în perioada 1916-1920, contele de Saint-Aulaire.

• O movilă funerară, veche de 2.800 de ani din Siberia, amintește în mod straniu de mormintele…
• Armata Română, lovită de epidemia de holeră în campania din Bulgaria: „Mureau oamenii ca muștele”

Acesta era un apropiat al generalului Franchet d’Esperey. De pe urma legăturii dintre general și ambasadorul francez a beneficiat România.

„După nefericita întârziere de doi ani, a pornit ofensiva stipulată în tratatul nostru cu România”

Saint-Aulaire a colaborat îndeaproape cu Ionel Brătianu și cu regele Ferdinand, care se aflau în acea perioadă retrași la Iași, și i-a informat despre mișcările trupelor aliate de la Salonic, dar și despre planurile aliaților în legătură cu avansarea trupelor spre România.

„Imediat ce Franchet d’Esperey a preluat comanda armatelor pe care generalul Guillaumat i le predase în stare mai bună decât le preluase de la Sarrail, evenimentele s-au precipitat. După nefericita întârziere de doi ani, a pornit ofensiva stipulată în tratatul nostru cu România drept condiție prealabilă a intrării ei în război.

Încă de la 15 septembrie (Franchet d’Esperey preluase comanda în iunie 1918), această ofensivă se declanșa și armata franco-sârbă străpunse frontul inamic. Apoi, la 29 septembrie, urmă luarea localității Uskub și deruta completă a inamicului; a doua zi, la 30 septembrie, era semnat armistițiul cu Bulgaria, la Salonic.

Guvernele aliate, tulburate de acest marș fulgerător atât de contrar obiceiurilor lor, erau tot atât de `derutate` ca și inamicul. Ele au oprit această ofensivă lângă Uskub. De abia la 6 octombrie, după o ofensivă tot atât de victorioasă, Franchet d’Esperey a obținut autorizația să o reia în direcția Dunării”, nota în memoriile sale contele de Saint-Aulaire.

Puterile Centrale, Bulgaria și Dobrogea

Culmea este că în momentul în care Bulgaria capitula, reprezentantul ei la Berlin negocia cu Germania, Austro-Ungaria și Turcia un „protocol” prin care Bulgaria primea în întregime Dobrogea.

„Armistițiul bulgar, primul din acest război, determină curând un al doilea. Bulgaria fiind scoasă din luptă, Turcia, despărțită de Occident, fu nevoită să capituleze la rândul ei, la 30 octombrie. În timp ce Bulgaria capitula la Salonic, reprezentantul ei la Berlin semna cu ceilalți trei delegați ai Împătritei alianțe (ai Germaniei, Austro-Ungariei și Turciei) (Puterile Centrale, n.r.) un protocol prin care Dobrogea era cedată țării sale în întregime și fără restricții, Dobrogea care fusese mai întâi atribuită în condominium coaliției lor.

Triumfător, el sosi la Sofia cu acest trofeu în geantă și acolo află că, prin capitularea Bulgariei, această provincie îi era luată integral”, preciza Saint Aulaire.

Statul Dobrogei agită relațiile dintre România și aliați

Pe de altă parte, Dobrogea era un subiect fierbinte la acel moment între România și aliați. Erau fluturate tot felul de variante privitoare la viitorul Dobrogei. Toate aceste variante erau speculate de propaganda germană și iritau profund conducerea României.

„Dobrogea rămase însă câtva timp un măr al discordiei între România și aliați, ca și între Clemenceau şi mine. Presa de la București (încă sub control german) exploata o telegramă de la Paris, conform căreia aliații s-ar gândi la o împărțire a Dobrogei între România și Bulgaria. De aici se trăgea concluzia că Antanta suferea de o `bulgarofilie` incurabilă și că avea pretenția să dispună de teritoriile eliberate de armatele sale, fără să țină seama de angajamentele luate față de România.

După o dezmințire dată de guvernul francez, concepută în termeni suficient de ambigui ca să poată fi interpretată ca o confirmare parțială, am cerut guvernului francez, printr-o telegramă din 27 octombrie, o declarație destul de categorică pentru a pune capăt unei campanii de presă cu atât mai regretabile cu cât România se pregătea să coopereze din nou cu noi”, își aducea aminte Saint-Aulaire.

„Tigrul”, iritat de cerințele României

Cererea făcută de ambasadorul francez în România l-a înfuriat pe Georges Clemenceau, președintele Consiliului de miniștri din Franța. Clemenceau era la rândul iritat de faptul că România ieșise din război, dar minimiza faptul că autoritățile române au fost constrânse la acest pas de ieșirea Rusiei bolșevice din război

„În `Amintirile` sale, Poincaré (Raymond, președinte al Franței în perioada 1913-1920, n.r.) povestește ieșirea lui Clemenceau la ședința Consiliului de Miniștri, unde Pichon (Stephen, ministrul de Externe francez la acel moment, n.r.) a citit telegrama mea: `E prea de tot cu românii ăștia care ne-au părăsit și ne tot cer câte ceva!`

Poincaré nu a reprodus vorbele de ocară și amenințările la adresa umilei mele persoane rostite de `Tigru` (de Clemenceau, n.r.), care continua să-mi impute armistițiul românesc şi toate dezastrele pe care Antanta le datora pe acest front neexecutării promisiunilor pe care le făcuse, inerției sau incoerenței mișcărilor ei”.

Într-un final, la Congresul de Pace de la Paris, României i-au fost recunoscute drepturile integrale asupra Dobrogei.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Momentul în care politicienii români au realizat că Germania pierde Primul Război Mondial

O operațiune riscantă în Primul Război Mondial. Manifeste cărate sub salteaua primului ministru

Cel mai bun moment al Germaniei în Primul Război Mondial

Ce au descoperit primii cercetători care au studiat un crater din Primul Război Mondial?