Fragmente din cea mai veche piatră runică databilă se potrivesc exact ca într-un puzzle

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Asamblarea fragmentelor din cea mai veche piatră runică databilă arată că acestea se potrivesc ca un puzzle și că, posibil, au fost separate intenționat, oferind noi perspective asupra utilizării pragmatice și ritualice a primelor pietre runice germanice.

Runele erau litere folosite pentru a scrie limbile germanice înainte de adoptarea alfabetului latin, fiind utilizate cel mai timpuriu până în jurul anului 700 d.Hr. Totuși, originea și utilizarea lor exactă rămân neclare.

„Evoluția scrierii runice și practica inscripționării runelor pe piatră sunt dificil de urmărit”, explică dr. Kristel Zilmer, profesoară de runologie la Universitatea din Oslo (Norvegia) și membră a echipei de cercetare.

Studiul a fost publicat în Antiquity.

Din acest motiv, descoperirea mai multor fragmente de gresie inscripționate cu rune în cimitirul de la Svingerud, Norvegia, este extrem de importantă. Acestea oferă indicii despre primele utilizări ale scrierii runice pe piatră și conțin secvențe runice variate, alături de alte simboluri misterioase. Contextul arheologic permite, de asemenea, datarea precisă a pietrei runice prin metode de datare cu radiocarbon.

Un puzzle arheologic

Fragmentele din cea mai veche piatră runică databilă au fost descoperite în morminte separate. După trei sezoane de cercetări arheologice minuțioase și analize de laborator, echipa de cercetători a reușit să le reasambleze, descoperind mai multe inscripții runice.

Unele fragmente prezintă mai multe secvențe runice, uneori cu marcaje ambigue. Aceasta sugerează că inscripțiile au fost realizate în momente diferite și de către mai mulți oameni.

Se pare că piatra originală a fost intenționat fragmentată, împrăștiată și integrată în înmormântări ulterioare. O posibilitate este ca inițial piatra să-i fi fost dedicată unui singur mormânt, dar mai târziu să fi fost împărțită pentru a comemora și alte înmormântări, scrie Phys.org.

„Pietrele runice aveau atât un scop ceremonial, cât și unul practic. Cimitirul și piatra inițial ridicată sugerează o intenție comemorativă, în timp ce reutilizarea ulterioară într-un alt mormânt indică o expresie pragmatică și simbolică”, afirmă dr. Zilmer.

Cea mai veche piatră runică databilă

Deoarece Svingerud este un cimitir, cercetătorii au utilizat rămășițele umane incinerate și cărbunele descoperit pentru datarea cu radiocarbon a contextului în care s-au găsit fragmentele pietrei runice. Rezultatele au oferit o surpriză majoră: contextul datează între anii 50 î.Hr. și 275 d.Hr., ceea ce face ca aceste fragmente să fie cele mai vechi pietre runice descoperite vreodată.

Acest fapt ridică întrebări fascinante: ar putea unele dintre simbolurile nedescifrate să reprezinte o punte între ornamente și primele forme de scriere? Ar putea fragmentarea și împrăștierea pietrelor runice să fi fost o modalitate de a conecta diferite morminte din cimitir?

„Acesta este un exemplu rar în care fragmente runice sunt găsite în contexte arheologice bine conservate și databile. Descoperirea este extrem de importantă pentru studiul pietrelor runice scandinave timpurii”, afirmă dr. Steinar Solheim, autorul principal al studiului.

De asemenea, studiul subliniază necesitatea ca arheologii să analizeze cu atenție fragmentele de piatră descoperite în contexte funerare, deoarece acestea pot conține inscripții valoroase. Cercetările asupra acestui sit și asupra fragmentelor de piatră runică vor continua în anii următori, oferind noi perspective asupra utilizării timpurii a scrierii runice și a rolului acesteia în practicile funerare.

Vă recomandăm să citiți și:

O veche comoară, descoperită la o cetate de pe malul Dunării

Adolescenții peruvieni antici erau probabil sugrumați ca sacrificiu pentru elită

Cum sărbătoreau egiptenii antici Anul Nou?

A fost găsit câmpul de luptă al uneia dintre cele mai decisive bătălii din istorie