Helena Blavatsky: nobilă, nomadă și profetă a teosofiei

Născută în 1831 într-o familie aristocratică bogată din Ekaterinoslav (actualul Dnipro, Ucraina), Blavatsky a început de timpuriu să manifeste un oarecare libertinism. La 17 ani, s-a căsătorit cu Nikifor Blavatsky, un viceguvernator de provincie cu trei decenii mai mare decât ea, dar a fugit câteva săptămâni mai târziu. A urmat o odisee de 25 de ani prin Europa, Asia și America, finanțată de averea familiei sale și motivată o sete insațiabilă de cunoștințe ezoterice.

Blavatsky pretindea că a studiat cu guru hinduși în India, cu mistici sufi în Persia și cu lama tibetani – experiențe pe care le-a citat mai târziu ca fundament al Teosofiei. Mulții nu au crezut în călătoriile ei, considerând că au fost inventate, dar anumite cercetări au confirmat unele părți ale călătoriei sale inițiatice, existând documente care arată că a vizitat Constantinopolul, Cairo și Bombay în anii 1850, fapte destul de rare pentru o femeie din vremea respectivă.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Sosirea Helenei în 1873 la New York a coincis cu o schimbare radicală a traiectoriei vieții ei. Rămasă fără bani, dar deloc descurajată, Helena Blavatsky s-a angajat croitoreasă și medium în timp ce redacta Isis Unveiled, un manifest de 1.300 de pagini care ataca materialismul și proclama existența înțelepciunii antice universale.

În 1875, Blavatsky și avocatul Henry Steel Olcott au lansat Societatea Teosofică într-un apartament mic din Manhattan, cu misiunea de a investiga legile oculte, de a promova fraternitatea dincolo de rasă ori credință și de a reînvia „doctrinele secrete” care stau la baza tuturor religiilor. Trioul de principii fundamentale – karma, reîncarnarea și existența maeștrilor înălțați – a rezonat cu căutătorii din Gilded Age, dezamăgiți de creștinismul rigid.

Creșterea rapidă a Societății i-a surprins chiar și pe fondatorii săi. În 1882, sediul a fost mutat la Adyar, în India, unde a prins rădăcini fascinația lui Blavatsky pentru hinduism și budism. Aceasta a susținut filosofiile orientale ca fiind superioare gândirii occidentale, o poziție radicală în timpul regimului colonial britanic. Scrierile ei i-au îndemnat pe indieni să își revendice moștenirea spirituală, inspirând indirect primele mișcări pentru independență.

„Teosofia nu este o religie, ci esența tuturor religiilor”, a declarat ea. Această viziune sincretică a atras personalități precum Thomas Edison, care a participat la prelegerile ei, și activista feministă Annie Besant, care a condus ulterior Societatea.

Debutul lui Blavatsky din 1877, Isis Unveiled, a fost o senzație. Îmbinând mitologia, știința și ocultismul, cartea susținea că civilizațiile antice posedau cunoștințe avansate pierdute de atunci. Criticată aspru de unii drept „un amestec pretențios de metafizică”, lucrarea a cunoscut totuși un succes fulminant, rezonând puternic atât în mediile ocultiste, cât și printre intelectualii progresiști.

Opera sa ulterioară, Doctrina secretă (1888), și-a întins orizonturile și mai departe, explorând teme grandioase: geneza cosmică, ciclurile civilizațiilor și substratul psihic comun al omenirii. Blavatsky susținea existența unei „tradiții primordial” din care ar deriva toate religiile mondiale. Chiar dacă lucrarea abundă în erori istorice (precum datarea greșită a construcției piramidelor), viziunea ei panoramică a fascinat contemporanii. Tânărul Mohandas Gandhi a studiat-o atent în închisoare, recunoscând ulterior influența teosofiei în afirmarea conștiinței sale hinduse.

A încercat să creeze o mitologie globală pentru o lume fragmentată de colonialism și industrializare. Potrivit lui Blavatsky, omenirea trece prin șapte stadii evolutive majore – numite „rase rădăcină”, fiecare corespunzând unui continent dispărut și unui nivel de conștiință spirituală. Acestea nu sunt „rase” în sensul biologic sau etnic modern, ci arhetipuri ale sufletului colectiv, legate de cicluri cosmice de naștere și dispariție. Din prima rasă-rădăcină („Nemuritoarele”) fac parte ființele eterice, fără formă fizică, localizate într-un „continent” sacru numit Sveta-Dvipa. Din cea de-a doua, „Hyperboreenii”, ființele semi-eterice, care trăiau în regiunea polară Hyperborea. A treia rasă („Lemurienii”) cuprindea primele ființe cu corp fizic, asociate cu continentul Lemuria (în Oceanul Indian). Blavatsky le atribuie dezvoltarea sexualității și a magiei. A patra rasă („Atlantezii”) era civilizația Atlantidei, descrisă ca avansată tehnologic dar decadentă moral, distrusă prin abuzul puterii oculte. A cincea rasă („Arianii”) era omenirea contemporană, legată de cultura indo-europeană. Iar cele de-a șasea și a șaptea rasă, viitoare etape evolutive, bazate pe telepatie și conștiință cosmică.

Decenii mai târziu, fizicianul cuantic Erwin Schrödinger va păstra Doctrina secretă pe biroul său, intrigat de paralelele sale cu fizica vibrațiilor.

Scandal, fraudă și raportul Hodgson

Ascensiunea lui Blavatsky a fost umbrită de controverse. În 1884, fostele menajere Emma și Alexis Coulomb au acuzat-o că a falsificat scrisori de la „Mahatma” – maeștrii tibetani care i-ar fi ghidat activitatea. Scandalul a ținut prima pagină a ziarelor din întreaga lume, New York Tribune etichetând-o drept „spion rus” și „escroacă”.

Societatea pentru Cercetare Psihică (SPR) l-a trimis pe Richard Hodgson să investigheze. Raportul său din 1885 a concluzionat că Blavatsky era o „escroacă” care folosea trape și recuzită pentru a simula fenomene paranormale. Cu toate acestea, analizele moderne, inclusiv o reevaluare din 1986 a cercetătorului SPR Vernon Harrison, sugerează că metodele lui Hodgson au fost părtinitoare. Harrison a remarcat „dovezi de plagiat”, dar nu a găsit nicio dovadă de falsificare, numind ancheta inițială „viciată”.

Blavatsky nu și-a revenit niciodată public. Chinuită de boala lui Bright și de obezitate, a murit în 1891, la 59 de ani, ultimele sale cuvinte fiind: „Păstrați legătura neîntreruptă!”

Ideile lui Blavatsky au supraviețuit infamiei sale. Accentul teosofiei pe realizarea de sine și pe spiritualitatea orientală a pătruns în cultura secolului XX: Gandhi a creditat lucrările lui Blavatsky cu modelarea etosului său anti-colonial. W.B. Yeats s-a alăturat Societății, împletind teme teosofice în poezia sa. Nikola Tesla a participat la prelegerile ei, experimentând mai târziu cu energia vibrațională. Rudolf Steiner s-a despărțit de Teosofie pentru a fonda Antroposofia, influențând educația Waldorf.

Helena Blavatsky rămâne un test Rorschach pentru cei cu înclinații spirituale. Și ceea ce este incontestabil este rolul ei în destrămarea spiritualității eurocentrice, deschizând calea pentru adoptarea budismului în Occident și pentru etosul pluralist de astăzi.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Helena-Blavatsky

https://www.cbc.ca/radio/ideas/madame-blavatsky-a-seeker-of-truth-and-a-fraud-1.6478885

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rebeliunea secretă a Teosofiei: cum viziunea unui mistic din secolul al XIX-lea a alimentat revoluțiile spirituale de astăzi

Sfântul Ioan al Crucii: misticul care a transformat suferința în lumină. „Pentru a ajunge la plăcerea pe care nu o ai, trebuie să mergi pe o cale în care nu te bucuri”

Misticism, eterna căutare a divinului și a necunoscutului

Cabala, de la misticismul antic la spiritualitatea modernă