Éliphas Lévi: omul care a transformat jocul de cărți într-un univers mistic. De la preot la pionier al tarotului

Éliphas Lévi, născut Alphonse Louis Constant (1810–1875), a fost un filozof ocultist și scriitor francez ale cărui scrieri au pus bazele ezoterismului modern. Deși adesea menționat cu titlul onorific „Abbé” (folosit în Franța pentru clerici sau intelectuali cu studii teologice), Lévi nu a fost niciodată hirotonisit ca preot romano-catolic – a părăsit seminariul Saint-Sulpice înainte de a primi sacramentul (taina) preoției.

Tânărul Alphonse Louis Constant a intrat la seminar la vârsta de 20 de ani, dar a fost exmatriculat în 1836 din cauza opoziției față de dogma Bisericii și a simpatiilor pentru socialismul utopic. Această ruptură l-a împins spre explorarea magiei, Cabalei și alchimiei, pe care le-a sintetizat într-un sistem filosofic original. Pseudonimul „Éliphas Lévi” – o elenizare a numelui său în ebraică (Alphonse Louis → Eliphas Levi) – a devenit semnătura sub care a publicat lucrări revoluționare.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Lucrările lui, în special Dogme et Rituel de la Haute Magie (1854-1856), au îmbinat Cabala, Tarotul, alchimia și magia ceremonială. A legat cele 22 de cărți ale Arcanei Majore din Tarot de alfabetul ebraic și de Arborele vieții cabalistic, stabilind un cadru pentru interpretarea mistică. De asemenea, ideile sale au devenit fundamentale pentru Ordinul Hermetic al Golden Dawn (sfârșitul secolului al XIX-lea), influențând membri precum Arthur Edward Waite (co-creatorul Rider-Waite Tarot) și Aleister Crowley, care au integrat sistemele sincretice ale lui Lévi în practicile lor.

Opera lui Lévi a creat o legătură între spiritism (comunicarea cu spiritele) și hermetism (filozofie ezoterică), rezonând în timpul renașterii oculte fin de siècle din Europa. Viziunea lui asupra Tarotului ca o cheie simbolică a înțelepciunii universale a transformat utilizarea acestuia dintr-un joc de cărți într-un instrument divinatoriu și meditativ.

Așadar, Éliphas Lévi, s-a născut la 8 februarie 1810 la Paris, într-o familie săracă, dar cu frica de Dumnezeu. Inteligența sa i-a permis să intre la seminarul Saint-Sulpice, unde s-a pregătit pentru preoție, însă mintea lui neliniștită și viziunile sofisticate se împotriveau dogmei. A pus la îndoială poziția Bisericii față de inegalitatea socială, scriind eseuri care îmbinau socialismul creștin cu idealismul utopic – o erezie care a dus la expulzarea sa în 1836.

Adoptând pseudonimul ebraic Éliphas Lévi („Alphonse Louis” în traducere mistică), a pătruns în lumea interlopă ocultă a Parisului. Aici, a întâlnit geomantici, cabaliști și francmasoni, implicându-se în același timp în cercuri politice radicale. Detenția sa din 1841, pentru publicarea tratatului socialist La Bible de la liberté, nu a făcut decât să-i adâncească hotărârea de a căuta „adevărurile divine” în afara zidurilor instituționale.

Schița lui Baphomet: crearea unui nou limbaj ezoteric

Magnum opus-ul lui Lévi, Dogme et Rituel de la Haute Magie (1854-1856), a poziționat magia ca o „știință a anticilor” care așteaptă să fie decodată. Respingând superstiția, Lévi a încadrat ocultismul ca o disciplină care necesită un studiu riguros – un amestec de astrologie, Tarot, Cabala și Alchimie. Cea mai durabilă contribuție a fost ilustrația iconică Baphomet: o zeitate cu cap de capră care întruchipează echilibrul, cu brațele inscripționate Solve (dizolvă) și Coagula (unește).

Deși deseori prezentat greșit ca un simbol satanic, Baphomet al lui Lévi a fost un manifest al echilibrului. „Toate adevărurile sunt cuprinse în două propoziții contradictorii”, scria el, subliniind armonia dintre masculin/feminin, activ/pasiv și forțele materiale/spirituale. Această imagine, adoptată ulterior de grupuri precum Biserica Satanei, a fost inițial o pledoarie pentru unitate într-o epocă de tulburări industriale.

Revelația Tarotului: de la jocul de cărți la harta cosmică

Înainte de Lévi, tarotul era privit în mare parte ca un simplu joc. În Dogme et Rituel, el a reimaginat cele 22 de Arcane Majore ca o „carte a lui Hermes”, corelând fiecare simbol cu litere ebraice, semne astrologice și principii cosmice. Nebunul a devenit cheia fără număr a potențialului infinit, în timp ce Îndrăgostiții reprezentau armonia divină. Ulterior, ocultiști precum Arthur Edward Waite și Aleister Crowley și-au conceput propriile pachete de cărți pe baza schemei lui Lévi, consolidând statutul Tarotului ca instrument de introspecție – o industrie de 1,2 miliarde de dolari în prezent.

Opera lui Lévi a declanșat o renaștere a ocultismului în ultimul secol. Ordinul Hermetic al Zorilor Aurii, printre membrii căruia se numărau W.B. Yeats și Bram Stoker, s-a inspirat masiv din scrierile sale. Aleister Crowley, autoproclamat „Bestia 666”, l-a salutat ca pe un profet, în timp ce teozofa rusă Helena Blavatsky, fondatoare a Societății Teosofice, l-a creditat pe Lévi cu inspirarea viziunii sincretice a Teosofiei.

Lévi s-a remarcat și prin faptul că disprețuia în mod deschis medii frauduloși, scriind: „Adevărata magie necesită răbdare, tăcere și perseverență”. Histoire de la Magie din 1861 a urmărit cu minuțiozitate tradițiile oculte de la Zoroastru până în Franța secolului al XIX-lea, îmbinând erudiția cu alegoria.

Moartea lui Lévi la 31 mai 1875, la 65 de ani, i-a diminuat cu greu influența. Suprarealiști precum André Breton i-au celebrat fuziunea dintre artă și misticism; iar Carl Jung a citat interpretările sale din Tarot în explorarea arhetipurilor.

Viața lui Éliphas Lévi a fost un labirint de ipocrizii aparente, dar revelatoare pentru epoca sa. A militat pentru emanciparea femeilor – lucru revoluționar în Franța anilor 1840 -, dar în scrieri precum Le Livre des Splendeurs (1861), le reducea la rolul de etern feminin, o prezență mistică și pasivă ce întrupează misterul creației. Feminista utopică Flora Tristan, contemporană cu el, l-a acuzat într-o scrisoare de faptul că „închide femeia într-o vitrină filozofică”.

La fel de contradictoriu a fost raportul său cu banii. În manifestele socialiste ale tineretii, cum ar fi La Voix de la famine (1846), condamna „hoarda de capitaliști care suge sângele proletarului”. Totuși, după 1850, a supraviețuit grație patronajului unor figuri bogate: contesa de Béhague (care i-a finanțat călătoria la Londra) și editorul Pierre-Jules Hetzel, magnat al presei.

În mai 1854, la insistențele lordului Bulwer-Lytton (autorul bestsellerului ocult Zanoni), Lévi a încercat să evoce spiritul lui Apollonius din Tyana, filozoful neopitagoreic. Potrivit jurnalului său, ritualul a derapat când o siluetă învelită în cearșafuri a apărut într-un colț, fugind din cameră și țipând „Suntem toți nebuni!”. Evenimentul i-a inspirat mai târziu teoria „fantasmelor psihice”: entități generate de subconștientul colectiv, nu de lumi supranaturale.

Istoricii dezbat, de asemenea, sursele sale. Lévi a pretins că a avut acces la „manuscrise interzise”, dar multe idei au fost sintetizate creativ din texte existente. Cabala sa, de exemplu, a împrumutat mai mult de la misticii creștini precum Ramon Llull decât de la savanții evrei.

„Magia este arta de a influența lumea exterioară prin forța internă a voinței”. (Éliphas Lévi)

Éliphas Lévi a fost un socialist care a cinat cu aristocrații, un mistic catolic care a venerat riturile păgâne, un raționalist care a făcut trafic cu viziuni. În epoca noastră, apelul său la echilibru – „Sus, ca și jos; înăuntru, ca și afară” – pare destul de radical.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Eliphas-Levi

https://www.britannica.com/topic/Baphomet

https://historiailliusitineris.com/eliphas-levi-magician/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Francis Israel Regardie, omul care a salvat magia. Cum un ocultist controversat a păstrat secrete ezoterice pentru lumea modernă

Codul din „Cenușăreasa” lui Walt Disney: semne masonice și simbolism ocult

Aleister Crowley: cum a devenit un proscris victorian nașul renașterii oculte

Enigmaticul John Dee: ocultistul, magicianul și spionul reginei Elisabeta I