Test de cultură generală. Cine a inventat furculița?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cine a inventat furculița? Furculița este cel mai recent apărut dintre tacâmurile folosite în mod obișnuit. Deși exista încă din Antichitate, primele modele aveau doar doi dinți și erau utilizate în principal la gătit. Pentru a mânca, oamenii preferau în continuare degetele, lingurile și cuțitele.

Cine a inventat furculița? Unele dintre cele mai vechi furculițe de masă cunoscute au fost descoperite în Egiptul Antic. De asemenea, cultura Qijia (2400-1900 î.Hr.), care ocupa o parte din teritoriul actual al Chinei, utiliza asemenea obiecte. Câteva milenii mai târziu, furculița a ajuns în lumea occidentală prin intermediul Drumului Mătăsii, răspândindu-se în Veneția.

Una dintre primele mențiuni despre folosirea furculiței în acest oraș datează din secolul al XI-lea, când prințesa bizantină Theodora Anna Doukaina a adus furculițe de aur ca parte a zestrei sale, la căsătoria cu Domenico Selvo.

Gestul a provocat un scandal. Venețienii profund religioși considerau că folosirea furculițelor era o ofensă la adresa lui Dumnezeu, care le oferise oamenilor degete pentru a mânca. Sfântul Petru Damian susținea că „Dumnezeu, în înțelepciunea sa, i-a oferit omului furculițe naturale: degetele. Prin urmare, este o insultă la adresa Lui să le înlocuim cu furculițe artificiale din metal”.

Cine a inventat furculița? O istorie de mii de ani

Ironia este că furculițele erau menționate chiar și în Vechiul Testament. În Cartea întâi a lui Samuel (2:13), scrisă, potrivit estimărilor, între anii 640 și 540 î.Hr., este descris obiceiul slujitorilor preoților de a folosi o furculiță cu trei dinți pentru a scoate carnea din vasul în care fierbea.

Acest detaliu nu i-a împiedicat însă pe reprezentanții elitei religioase să condamne furculița și să o critice pe Theodora, inclusiv pentru folosirea șervețelelor. Când prințesa a murit, doi ani mai târziu, din cauza unei boli degenerative misterioase, unii au considerat că moartea ei era o pedeapsă divină pentru mândria și excesele sale.

În Occident, furculița a continuat să fie privită cu suspiciune, fiind asociată cu luxul oriental și considerată o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Utilizarea ei a fost acceptată inițial mai ales pentru alimentele lipicioase.

Popularitatea tacâmului a început să crească în secolul al XVI-lea, datorită Ecaterinei de Medici. După căsătoria cu Henric al II-lea, aceasta a contribuit la introducerea în Franța a unor obiceiuri culinare italiene, incluzând folosirea furculiței, consumul de paste și ulei de măsline, dar și separarea preparatelor dulci de cele sărate. În acea perioadă, cultura italiană era la modă datorită Renașterii.

Un factor important a fost igiena

Și schimbarea mentalităților privind igiena a favorizat răspândirea furculiței. Anterior, unii oameni credeau că murdăria de pe piele împiedică pătrunderea ciumei prin pori, motiv pentru care evitau și băile. În plus, mulți își suflau nasul direct în mâini, în loc să folosească fața de masă, după cum era obiceiul acelor vremuri. Tocmai aceste persoane își foloseau degetele pentru a mânca.

Totuși, mulți bărbați au respins inițial furculița, considerând-o prea feminină. Atitudinea s-a schimbat treptat când tacâmurile au început să fie decorate cu manșete ornamentale, care le ofereau un aspect mai masculin, potrivit percepției vremii.

În secolul al XVIII-lea au devenit populare furculițele curbate, cu mai mulți dinți, utile inclusiv pentru înțeparea alimentelor mici, precum boabele de mazăre. Oamenii au început să poarte cu ei propriile seturi de tacâmuri, deși acestea rămâneau în principal un privilegiu al claselor superioare, explică Gizmodo.

Abia în secolul al XIX-lea, odată cu industrializarea, furculițele au devenit accesibile și claselor de mijloc și celor sărace. Furculița a depășit rapid cuțitul în popularitate, iar în epoca victoriană au apărut numeroase modele specializate, inclusiv cele folosite pentru extragerea cărnii din cleștii homarilor. De atunci, a rămas un obiect indispensabil în societatea occidentală.

Vă recomandăm să citiți și:

Un inel descoperit sub apă păstrează imaginea Farului din Alexandria, una dintre minunile pierdute ale Antichității

Descoperire: Servitorii regilor din Egiptul antic ar fi fost sacrificați

Ce mâncau, de fapt, dinozaurii? Cel mai probabil alge marine, indică noi fosile

Animalele ar fi evoluat cu 200 de milioane de ani mai devreme decât credeam, indică noi fosile