Statuia emblematică a leului înaripat din Veneția ar putea fi de fapt din dinastia Tang din China

Statuia emblematică a leului înaripat din Veneția, care de secole tronează în centrul Pieței San Marco, provine de fapt dintr-un ținut îndepărtat, potrivit unui nou studiu.

Statuia emblematică a leului înaripat din Veneția a fost realizată în China, ca statuie funerară de tip „paznic de mormânt”, acum mai bine de 1.000 de ani, și ar fi putut fi adusă în Italia de tatăl lui Marco Polo prin intermediul Drumului Mătăsii, în secolul al XIII-lea.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

„Veneția este un oraș plin de mistere, dar unul tocmai a fost rezolvat: ‘Leul’ Sfântului Marcu este chinez și a străbătut Drumul Mătăsii”, a declarat într-un comunicat Massimo Vidale, arheolog la Universitatea din Padova (Italia) și coautor al studiului.

Studiul a fost publicat în revista Antiquity.

Statuia emblematică a leului înaripat din Veneția este de origine chineză

Cercetarea a identificat sursa bronzului din care a fost turnată celebra statuie, devenită simbol oficial al Veneției la începutul anilor 1260, dar a cărei origine exactă era până acum neclară. Echipa a analizat nouă mostre prelevate din diferite părți ale leului și, cu ajutorul spectrometriei de masă, a stabilit raportul izotopilor de plumb din metal. Bronzul, un aliaj de cupru și staniu, conține cantități mici de plumb, iar variațiile izotopice pot dezvălui proveniența geologică a cuprului.

Comparând datele obținute cu bazele de referință internaționale, cercetătorii au identificat originea bronzului: regiunea inferioară a râului Chang (Yangtze), în estul Chinei, zonă bogată în minereuri de fier, cupru, zinc și aur. Aceleași depozite au fost folosite și pentru alte artefacte chineze; de pildă, un obiect din dinastia Shang (1600-1050 î.Hr.) are același „semnal izotopic” ca leul venețian.

Această descoperire explică și stilul neobișnuit al leului din Veneția, care nu seamănă cu statuile medievale europene din perioada anilor 1000-1400. În schimb, statuia are asemănări cu arta dinastiei Tang (618-907 d.Hr.), mai precis cu statuile „zhènmùshòu”, paznici monumentali de morminte, adesea hibrizi cu bot și coamă de leu, urechi ascuțite, coarne și aripi ridicate. Leul venețian prezintă mai multe dintre aceste trăsături, inclusiv urme metalice ce sugerează că ar fi avut cândva coarne.

Cum a ajuns Leul Sfântului Marcu în Veneția?

O ipoteză a cercetătorilor este legată de negustorii venețieni Niccolò și Maffeo Polo, tatăl și unchiul lui Marco Polo. În secolul al XIII-lea, aceștia au traversat Drumul Mătăsii, au înființat avanposturi comerciale și au ajuns până la Beijing, unde și-au petrecut patru ani la curtea lui Kublai Han. Este posibil ca acolo să fi văzut un „paznic de mormânt” care li s-a părut asemănător cu un leu și să fi decis să îl transporte în Europa.

În aceeași perioadă, Republica Veneția, care domina rutele comerciale estice, adoptase drept simbol un leu înaripat ce stătea pe ape, cu Evanghelia Sfântului Marcu sub labe. Imaginea, prezentă și pe drapel, simboliza controlul Veneției asupra mărilor.

„În efortul general de a răspândi noul simbol puternic al Republicii, frații Polo ar fi putut avea ideea îndrăzneață de a readapta această sculptură, astfel încât să pară (privită de la distanță) un Leu Înălțat al Sfântului Marcu”, scriu autorii. Probabil statuia a fost transportată pe bucăți și reasamblată de un meșter local, scrie Live Science.

„Desigur, acesta este doar un scenariu posibil, bazat pe intersecția dintre datele istorice și cele arheometalurgice. Mai departe, cuvântul le revine istoricilor”, precizează cercetătorii.

Vă recomandăm să citiți și:

Mary Mallon, prima persoană identificată ca fiind purtătoare a febrei tifoide

Ziua în care murea ultimul monarh al Egiptului. Povestea ei avea să fie cunoscută milenii mai târziu

O fosilă de 500 de milioane de ani sugerează o origine marină pentru păianjeni

Ziua în care s-a născut ultimul membru al dinastiei de Medici