O fosilă de 500 de milioane de ani sugerează o origine marină pentru păianjeni

O nouă analiză a unei fosile vechi de 500 de milioane de ani, realizată de cercetători de la Universitatea din Arizona, Colegiul Lycoming (SUA) și King’s College London, a dezvăluit asemănări remarcabile între creierele artropodelor marine dispărute și ale arahnidelor moderne.

Descoperirea intră într-un teritoriu controversat privind originea evolutivă a păianjenilor și a rudelor acestora.

• Erwin Schrödinger și „pisica” care a schimbat fizica: povestea unui laureat Nobel exilat de naziști
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

Astăzi, păianjenii, scorpionii, acarienii și căpușele sunt aproape exclusiv specii terestre, iar opinia predominantă este că aceste arahnide au evoluat dintr-un strămoș comun care trăia pe uscat.

Originea acelui strămoș este însă un mister. Arahnidele de pe uscat sunt înrudite cu alte „chelicerate” marine, precum păianjenii de mare și crabi-potcoavă, dar înregistrările fosile sunt fragmentare.

„Se dezbate intens și azi când și unde au apărut prima dată arahnidele, ce fel de chelicerate le-au fost strămoși și dacă aceștia erau marini sau semi-acvatici, precum crabul-potcoavă”, explică neurocercetătorul Nicholas Strausfeld de la Universitatea din Arizona.

Trecerea de la viața marină la cea terestră este un pas uriaș pentru o creatură, oricâte picioare ar avea, scrie ScienceAlert.

Descoperirea influențează originea evolutivă a păianjenilor

Cele mai vechi rămășițe acceptate de arahnidă provin de la un scorpion vechi de 430 de milioane de ani, care trăia pe uscat. Dar dovezi recente sugerează că arahnidele, ca întreg, ar fi început să se desprindă de celelalte chelicerate cu mult înainte.

La exterior, Mollisonia symmetrica nu pare deloc „păianjenoasă”. Folosind microscopie optică, cercetătorii au imaginat sistemul nervos central al fosilei și au dat peste o descoperire neașteptată.

Sistemul nervos al lui Mollisonia nu seamănă nici cu cel al crabului-potcoavă, nici cu al crustaceelor sau insectelor. În schimb, tiparul centrelor nervoase radiale este „inversat”, la fel ca la arahnide.

„Creierul arahnidelor este unic pe această planetă,” explică Strausfeld. În fosila Mollisonia, sistemul nervos pare să controleze numeroase picioare, precum și două structuri asemănătoare unor clești în zona gurii – locul unde păianjenii moderni au colți.

„Este un pas major în evoluția arahnidelor,” spune Frank Hirth, neurocercetător evoluționist de la King’s College London. „Și totuși, deja în Mollisonia am identificat regiuni cerebrale care corespund unor specii actuale”.

Arahnidele timpurii au împins insectele să evolueze aripi și să zboare

Asta pare a nu fi o coincidență. După analize statistice suplimentare, Hirth și colegii săi au descoperit că arahnidele nu au evoluat aceste structuri similar cu Mollisonia din întâmplare – ci mai degrabă le-au moștenit.

Dacă echipa are dreptate, Mollisonia se află la baza ramurii evolutive a arahnidelor, înrudindu-se îndeaproape cu crabii-potcoavă și păianjenii de mare. Deși e încă o ipoteză, este posibil ca structura cerebrală unică văzută în linia Mollisonia să fi ajutat urmașii săi să supraviețuiască pe uscat.

Scurtăturile neuronale către picioare și clești, de exemplu, ar putea facilita controlul mișcărilor complexe – cum ar fi mersul sau țesutul pânzelor.

„Ne putem imagina că un arahnid similar cu Mollisonia s-a adaptat vieții terestre și a început să se hrănească cu insecte și miriapode,” teoretizează Strausfeld.

Poate că tocmai aceste arahnide timpurii au împins insectele să evolueze aripi și să zboare. Modul în care arahnidele s-au adaptat vremurilor este însă cu adevărat remarcabil.

Studiul a fost publicat în revista Current Biology.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Șase specii de păianjeni ciudați au fost găsite în munții din China

O cercetare dezvăluie, în premieră, cum și-au dezvoltat ochii păianjenii de peșteră

Robotul moale care imită picioarele păianjenilor

Locul neașteptat prin care păianjenii masculi pot mirosi