„Românii vor fi cei care îi vor spune monarhului lor ce simpatii trebuie să aibă”

Ce gândeau românii atunci când a izbucnit Primul Război Mondial? De ce România și-a proclamat neutralitatea? Care era starea de spirit din țară? Ce așteptări aveau românii de la război? Răspunsurile la aceste întrebări, dar și la multe altele, sunt consemnate de un diplomat german.

La 3 august 1914, Regele Carol I a convocat Consiliul de Coroană la Sinaia pentru a decide dacă România va intra în război de partea Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria) sau dacă își va proclama neutralitatea. Cum termenii tratatului Triplei Alianțe obligau România să intre în război doar dacă unul dintre semnatari este atacat, ceea ce nu era cazul, Austro-Ungaria atacase Serbia, România a urmat exemplul Italiei, și ea membră a Triplei Alianțe, și și-a proclamat neutralitatea.

• O fosilă de acum 250 de milioane de ani dezvăluie originile auzului
• Ce s-a întâmplat cu adevărat pe Insula Paștelui? Noi dovezi contestă teoriile de lungă durată

La Consiliul de Coroană de la Sinaia, care s-a desfășurat în castelul Peleș, regele Carol I s-a văzut total izolat de clasa politică. Marea majoritate a participanților au susținut neutralitatea României în conflict, doar liderul conservator Petre P. Carp a fost de partea regelui, susținând intrarea țării în război de partea Germaniei și a Austro-Ungariei.

Poziția României a produs consternare la Berlin și resemnare la Viena. Austro-Ungaria se aștepta la o asemenea atitudine din cauza tensiunilor cu România în ceea ce îi privea pe românii din Transilvania.

„Am discutat cu câțiva români. Mi-au spus cu certitudine că nu se poate conta pe o intervenție a României de partea Austro-Ungariei”

În schimb, diplomații germani au căutat să afle mecanismele ce se ascundeau în spatele deciziei României. Wilhelm Muehlon, un cunoscut jurist și diplomat german, care a fost și director adjunct la uzinele Krupp, a consemnat în jurnalul său discuțiile pe care le-a purtat cu diferiți cetățeni români în primele luni ale războiului.

„Viena, 9 septembrie 1914. Am discutat cu câțiva români. Mi-au spus cu certitudine că nu se poate conta pe o intervenție a României de partea Austro-Ungariei. Regele Carol I a încercat, ce-i drept, să impună acest lucru, ca România să participe de la început, dar n-a găsit niciun guvern pentru o astfel de politică.

Starea de spirit din țară este în întregime de partea franțuzilor, nici măcar rușii nu mai sunt atât de detestați. În toate straturile societății mocnește o adevărată ură împotriva ungurilor. Nu spre Basarabia, ci spre Transilvania sunt îndreptate privirile românilor. De altfel Rusia va da şi Basarabia. Se tem totuşi să se angajeze prea mult cu Rusia.

Să nu treci de partea nimănui este o politică ce se mai poate impune acum în România, dar toată țara se va ridica împotriva acelora care vor să fie de partea Austro-Ungariei. O realipire la Germania este posibilă doar când se va avea de a face cu o altă Austrie şi o altă Ungarie. În privința asta este sigur că dubla monarhie nu va face acum de bunăvoie nicio concesie mai importantă.

România poate mai curând să aștepte decât să treacă de partea cuiva, pentru că asta ar însemna acum să te expui invaziei trupelor inamice şi să muți o mare parte din teatrul de război pe teritoriul României”, scria Wilhelm Muehlon în jurnalul sau.

„Va trece ceva vreme până când România se va decide de partea cui să treacă”

Sunt interesante și predicțiile pe care le făcea Wilhelm Muehlon vizavi de politica pe care România avea să o urmeze în următoarele luni de zile.

„O mare impresie – menționează Wilhelm Muehlon – a făcut în România atitudinea Italiei. Din toate câte am auzit cu acest prilej, se poate conta destul de sigur şi pentru multă vreme pe neutralitatea României. Va trece ceva vreme până când se va decide de partea cui să treacă, dacă o va face vreodată. Românii vor privi cu calm la un eventual război al Turciei împotriva Rusiei, mai ales atâta vreme cât războiul se va desfășura în Asia

Aș vrea să cred că România va sta liniștită şi când Bulgaria va porni împotriva Serbiei, deşi azi nu se poate ști la ce decizii se poate ajunge când vor reîncepe tulburările în toată peninsula Balcanică. Pentru austriecii cu care am stat de vorbă, atitudinea României era perfect explicabilă. Austro-Ungaria a săvârșit multe greșeli politice, inclusiv faţă de români. Și pentru ele numai ungurii sunt de vină. Despre Ungaria se vorbește urât”.

„Soția regelui este considerată prietenă pe față a inamicilor Germaniei”

Inedite sunt și consemnările lui Wilhelm Muehlon despre politica externă a României după moartea regelui Carol I. Muehlon considera că presiunea opiniei publice din România îl va determina pe proaspătul rege Ferdinand să asculte vocile românilor.

„27 octombrie. Moartea bătrânului rege al României nu a adus nicio schimbare vizibilă în atitudinea acestei țări. Faptele nepotului său, noul rege, se lasă așteptate. Soția sa este considerată prietenă pe față a inamicilor Germaniei.

Un român care a discutat cu mine zilele acestea nu pune prea mare preț pe simpatiile dinastiei, ci spune că românii vor fi cei care îi vor spune monarhului lor ce simpatii trebuie să aibă. Asta este şi impresia mea. Chiar şi bătrânul rege a trebuit ca an de an să fie din ce în ce mai atent la ce ton adopta țara sa şi mai puțin era el cel care să dea tonul.

Celui care nu are nicio înțelegere pentru dorințele românilor din afara României, România îi va fi în cazul cel mai bun un prieten contre cœur sau un duşman la pândă”, mai nota Wilhelm Muehlon.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O revedere mai mult decât tensionată: Regele Carol al II-lea își vede fiul, Mihai, după cinci ani de exil

Regele Carol al II-lea și războiul: „Scăparea de astăzi poate fi foarte scump plătită mâine”

Principele Regent Nicolae, repatriat și înhumat lângă fratele său, Regele Carol al II-lea

Regele Carol I, presat de Puterile Centrale. „Considera că războiul va fi scurt, iar cucerirea Parisului inevitabilă”