O teorie a conspirației spune că toate instrumentele muzicale sunt acordate greșit

Probabil că nu ar trebui să ne mai mire ideile bizare ale adepților teoriilor conspirației, dar una dintre ele, care persistă de decenii, este cu adevărat ciudată: toate instrumentele muzicale sunt acordate greșit din punct de vedere al frecvenței, iar acest lucru ar influența comportamentul uman. Potrivit conspirației, totul ar fi început cu naziștii.

După cum se știe, instrumentele muzicale trebuie acordate periodic pentru a suna corect, atât individual, cât și împreună. Când cânți un „Do”, vrei ca el să sune la fel ca „Do”-ul cântat de altcineva și să îi corespundă notei corecte.

• Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?
• Locul în care trăiești influențează ce greutate ai, arată un nou studiu

„În fizică, înălțimea unui sunet muzical depinde de viteza cu care aerul este pus în mișcare. Această viteză se măsoară prin numărul de vibrații complete, înainte și înapoi, efectuate de o particulă de aer într-o secundă. O vibrație completă pe secundă (sau ciclu pe secundă) reprezintă un Hertz. Cu cât numărul ciclurilor pe secundă este mai mare, cu atât tonul este perceput ca fiind mai înalt”, arată un studiu pe această temă.

Deși instrumentele moderne sunt acordate la fel, standardizarea acordajului nu a existat dintotdeauna. De-a lungul istoriei, el a variat mult de la o regiune la alta și de la un secol la altul.

Cum erau acordate instrumentele muzicale în trecut?

„De exemplu, în Germania, înainte de 1600, se crede că frecvența notei La varia între 567 Hz, pentru primele orgi medievale, și 377 Hz pentru orgile germane de la începutul epocii moderne, în jurul anului 1511. Nici măcar într-o anumită regiune sau perioadă nu se considera necesară o standardizare. Se pare că muzicienii și compozitorii se obișnuiseră cu variațiile locale, adaptându-și partiturile sau transpunând din mers, pentru a se potrivi cu instrumentele și vocile ansamblurilor”, continuă studiul.

Unii compozitori preferau frecvențe diferite: Handel, de exemplu, prefera 423 Hz, iar Mozart, 422 Hz. Totul era, practic, un haos sonor, complicat de faptul că sălile mai mari cereau alte acordaje, iar evoluția instrumentelor permitea frecvențe tot mai înalte.

Treptat, nota La a fost standardizată la 440 Hz. În 1955, Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) a stabilit această frecvență, confirmând-o din nou două decenii mai târziu. S-a pus astfel capăt haosului acordajelor, dar, din păcate, s-a deschis poarta unor teorii conspiraționiste bizare, cum ar fi că toate instrumentele muzicale sunt acordate greșit.

„Conspirațiile moderne despre acordajul muzical se bazează pe ideea că muzica acordată la La-440 are efecte negative asupra corpului și minții umane și poate fi folosită ca armă împotriva ascultătorilor. Aceeași premisă se află și în centrul teoriei susținătorilor frecvenței de 432 Hz, care susțin că aceasta ar avea proprietăți științifice, cosmice sau oculte speciale, făcând-o superioară și benefică”, explică un alt studiu.

De ce cred unii oameni că toate instrumentele muzicale sunt acordate greșit?

Adepții conspirației cred că Joseph Goebbels, ministrul propagandei naziste, ar fi impus acordajul de 440 Hz sau, alternativ, Illuminati, familia Rockefeller ori alte figuri „clasice” ale conspiraționiștilor, cu scopul de a manipula populația. Desigur, fără nicio dovadă. În același timp, ei susțin că frecvența 432 Hz ar fi „rezonanța naturală a universului” sau că ar fi specială pentru că este suma a patru numere prime consecutive (103 + 107 + 109 + 113). Acest argument este însă ridicol, pentru că frecvența este pur și simplu o măsurătoare a numărului de vibrații pe secundă, explică IFL Science.

„Inițial (din Antichitate până în Evul Mediu), ora era împărțită în 2, 3, 4 sau 12 părți egale, dar niciodată în 60, deci nici minutele nu existau. Fracțiunile de minut nu erau folosite (nu existau instrumente capabile să măsoare perioade atât de scurte). Dacă am fi continuat să împărțim totul în 12 părți, „secunda” ar fi avut o cu totul altă valoare numerică, deci frecvențele ar fi fost complet diferite. Actuala definiție este o simplă coincidență”, explică matematicianul, autorul și chitaristul Jakub Marian.

Toate instrumentele muzicale sunt acordate greșit – mit infirmat!

Unii au susținut că 432 Hz ar fi o frecvență mai „naturală” sau mai apropiată de acordajele din muzica antică, dar nici această idee nu rezistă.

„Nu cunoaștem frecvențele exacte folosite în Antichitate, care ar fi variat oricum în funcție de resurse, loc sau circumstanțe. Este o fantezie să pretindem că știm că vreun acordaj era fixat la 432 Hz”, explică Armand D’Angour, profesor la Jesus College, Oxford (Anglia), specialist în muzica Greciei antice.

Asta nu înseamnă că subiectul nu e interesant. Deși afirmațiile conspiraționiștilor sunt absurde, studierea efectelor muzicii asupra creierului este fascinantă, inclusiv ideea că anumite infrasunete ar putea explica unele relatări despre „bântuiri”. Câteva studii restrânse au analizat diferențele dintre 440 Hz și 432 Hz, iar unul dintre ele a observat o mică, deși nesemnificativă statistic, scădere a tensiunii arteriale și o ușoară preferință pentru sunetele la 432 Hz.

Studii mai ample ar putea aduce rezultate interesante, dar nu există nicio conspirație în spatele adoptării frecvenței de 440 Hz. Dacă frecvența de 432 Hz s-ar fi dovedit într-adevăr mai plăcută sau benefică, muzicienii ar fi adoptat-o de mult timp.

Vă recomandăm să citiți și:

PFAs, substanțele „chimice eterne” pot crește riscul de avorturi repetate

După 60 de ani, s-au descoperit efectele unui medicament pentru diabet asupra creierului

De ce unii oameni nu fac niciodată sex, potrivit unui studiu realizat pe 400.000 de persoane

Dieta simplă care poate reduce boala gingivală