Cum ne-a făcut tehnologia mai singuri, deși suntem mereu online

L-am auzit pe actorul român de comedie Jean Paler într-un interviu rememorând și aprobând niște vorbe auzite de la tatăl său: „Vor ajunge oamenii să dea bani pentru a-și spune bună ziua”. Oricât de trist sună, trebuie să recunoaștem că lumea se schimbă constant, iar odată cu ea se pierd și emoțiile și sentimentele noastre, adesea abandonate la colțuri de stradă, în speranța că cineva le va descoperi cândva.

Paradoxal, suntem conectați non-stop: mesaje, notificări, știri, apeluri. Și totuși, golul persistă. Psihologii explică că singurătatea nu înseamnă doar absența oamenilor, ci lipsa unei conexiuni autentice, astfel că într-o mulțime, ne putem simți invizibili, neînțeleși și complet deconectați.

• Un studiu a analizat în premieră ce efecte are cafeaua asupra axei intestin-creier
• Cercetătorii au creat perna care te trezește la incendiu

Un studiu despre reglarea emoțiilor arată că persoanele care se simt singure recurg frecvent la strategii nocive: ruminație, catastrofizare, retragere, și în loc să caute soluții active ori să reîncadreze cognitiv experiențele, ele rămân prinse în izolarea interioară.

Conectare superficială și gol interior

Individualismul, promovat intens în secolul XX, a fost inițial văzut ca un avantaj al libertății personale, dar s-a întors adesea împotriva noastră. Izolarea socială în Occident a fost numită „deceniul Eu”: comunitatea a cedat în fața aspirațiilor individuale.

American Perspectives Survey (2021) arată o scădere accentuată a numărului de prieteni apropiați în ultimele decenii: procentul americanilor care declară că au peste 10 prieteni apropiați este astăzi cu mult mai mic decât în sondajele vechi din anii ’90, coborând la aproximativ 13%. Această schimbare sugerează o deteriorare progresivă a rețelelor sociale informale.

Tehnologia: un companion rece, nu cald

Smartphone-urile și rețelele sociale creează doar aparența conectării, dar ne îndepărtează de vulnerabilitatea autentică. Sherry Turkle, profesoară la MIT, cunoscută pentru cercetările sale despre relația dintre oameni și tehnologie, avertizează că interacțiunile digitale erodează capacitatea noastră de a relaționa profund. Zeci de mesaje scurte nu pot înlocui o conversație reală, încărcată de emoție.

Singurătatea: un semnal existențial

John Cacioppo, psiholog și profesor la University of Chicago, unul dintre pionierii studiului singurătății, compara singurătatea cu un semnal biologic esențial, similar durerii fizice, un avertisment că avem nevoie de conexiune umană.

Conceptul de „izolare existențială” descrie senzația că nimeni nu te înțelege cu adevărat, chiar înconjurat de oameni. Această stare afectează profund starea de bine, sensul vieții și expune la depresie. Psihologul Virginia Thomas subliniază însă că solitudinea deliberată, de câteva minute, poate fi benefică: reduce anxietatea, stimulează claritatea mentală și creativitatea. Iar în acest caz, nu vorbim de izolarea dureroasă, ci de răgazul necesar creșterii interioare.

Inteligența Artificială și pericolul substitutului emoțional

Recent, New Yorker a atras atenția asupra riscurilor înlocuirii conexiunii umane cu AI-ul. Deși oferă soluții rapide și un sentiment de companie, inteligența artificială nu poate înlocui empatia reală. Când relațiile devin simulacre, goliciunea afectivă se adâncește.

Exemplul lui Jean Paler, oricât de ironic, reflectă această realitate: „Oamenii vor ajunge să plătească pentru un simplu salut”. Pe forumuri, oameni singuri povestesc cum plătesc pentru companie. NU pentru sex, ci pentru ascultare empatică. Și poate fi semnul unei lumi în care emoțiile s-au privatizat și pot fi vândute ca pietre rare.

Redescoperirea conexiunii reale

Ce putem face pentru a nu ne pierde umanitatea? La nivel individual, putem alege să ne reconectăm: să lăsăm telefonul deoparte, să căutăm întâlniri reale, să investim emoțional în relații care aduc profunzime.

Dar soluția nu poate fi doar personală. La nivel social, programe precum Social Prescribing, implementate deja în Marea Britanie, recomandă activități comunitare (grădinărit, voluntariat, vizite la muzee sau înscriere în coruri) ca tratament împotriva izolării. Astfel, comunitatea devine parte din terapie, iar relațiile umane redevin „medicament” împotriva singurătății.

Revenind de unde am plecat, ideea lui Jean Paler ne transmite un mesaj dur, dar esențial: chiar dacă până și un „bună ziua” ajunge să fie monetizat, nu trebuie să acceptăm această realitate. Singurătatea nu trebuie să fie norma, ci un indicator al nevoii de empatie și reconectare. Să readucem în viața noastră conexiunea autentică nu este nostalgie, ci o necesitate: de la „oamenii plătesc pentru un salut” la „oamenii își oferă unii altora un salut cald, gratuit și real”.

Surse:

https://www.newyorker.com/magazine/2025/07/21/ai-is-about-to-solve-loneliness-thats-a-problem

https://nypost.com/2025/04/13/health/3-major-benefits-of-being-alone-according-to-a-psychologist/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0191886921003494

Vă mai recomandăm să citiți și:

Când vor deveni tehnologiile cuantice parte din viața de zi cu zi?

Materiale inteligente, terapii genetice și baterii cu sodiu: tehnologiile care au scris istorie în anul 2025

Oamenii iartă tehnologia la fel cum îi iartă pe alți oameni, arată un studiu

NASA respinge teoriile că obiectul interstelar 3I/Atlas ar fi „un artefact tehnologic”