Materiale inteligente, terapii genetice și baterii cu sodiu: tehnologiile care au scris istorie în anul 2025

Frontiera cunoașterii umane avansează prin colaborarea dintre domenii aparent disparate. Arhitectura moleculară a chimiei, precizia chirurgicală a editării genetice și noul lexic al științei materialelor conturează împreună un viitor în care relația noastră cu elementele fundamentale – aerul, energia, sănătatea – va fi rescrisă de la zero.

În ultimul an, una dintre cele mai vizibile evoluții a venit din zona chimiei materialelor, unde structurile metal–organice (MOF-uri) au atras atenția comunității științifice și au fost recunoscute oficial prin Premiul Nobel pentru Chimie. Aceste materiale funcționează ca rețele poroase cu o arhitectură extrem de precisă, capabile să capteze și să elibereze selectiv molecule, inclusiv dioxid de carbon sau vapori de apă. Această capacitate le transformă în soluții promițătoare pentru provocări majore, de la tehnologiile de captare a carbonului până la sisteme care permit extragerea apei din aer în regiuni afectate de secetă.

• Teoria atașamentului: De ce modul în care am fost iubiți în copilărie ne decide relațiile din…
• Obiceiuri financiare sănătoase: Cum învingem inflația?

Dacă materialele poroase promit aer și apă mai curate, biomedicina a adus în discuție ideea că unele boli ar putea fi tratate la nivelul instrucțiunilor care modelează celula, altfel spus, prin corectarea greșelilor din ADN care stau la originea bolii. Primele demonstrații clinice au avut loc acum un deceniu, iar de atunci domeniul studiilor cu CRISPR (o tehnologie care funcționează ca o foarfecă moleculară, permițând modificarea precisă a codului genetic al organismelor), și a derivatelor sale, a crescut până la câteva sute de teste la nivel global, cu o parte semnificativă aflată în derulare și cu prime rezultate care arată că editarea bazelor și tehnicile de tip prime editing încep să iasă din zona de promisiune și să intre în logica protocolului medical.

Tabloul anului 2025 este mai temperat decât entuziasmul de la începuturile tehnologiei: cercetătorii rafinează continuu măsurile de siguranță, reduc riscul efectelor „off-target” – acele erori în care CRISPR, tehnologia de editare genetică ce acționează asemenea unei „foarfece moleculare”, modifică fragmente din genom care nu erau vizate – și își concentrează aplicarea pe indicații bine definite, precum boli monogenice rare, anumite tipuri de cancer sau afecțiuni hematologice. Însă tendința este clară, iar infrastructura științifică s-a maturizat. Pentru publicul larg, editarea genelor nu mai este văzută ca un miracol, ci ca un instrument medical care se implementează cu maximă prudență, sub reglementări stricte și cu transparență totală din partea cercetătorilor.

Energia rămâne domeniul în care noile materiale determină ritmul progresului. Cercetările recente demonstrează că putem crea baterii mult mai sigure și de durată, în același timp. Acest lucru se întâmplă prin înlocuirea componentelor lichide inflamabile cu unele solide, prevenind defectele care duc la incendii. De asemenea, sodiul devine o alternativă serioasă și mai ieftină la litiu, așa cum o arată testele și calculele de cost. Iar acest lucru contează, făcând tehnologia verde accesibilă (bateriile mai ieftine înseamnă mașini electrice, sisteme de stocare a energiei solare și dispozitive electronice mai accesibile pentru toată lumea.) Ne face mai puțin dependenți, întrucât litiul este o resursă concentrată în câteva regiuni ale lumii, ceea ce vulnerabilizează lanțurile de aprovizionare. Sodiul este un element extrem de răspândit în natură, disponibil în cantități mari la nivel global, ceea ce îl transformă într-o resursă stabilă și previzibilă pentru dezvoltarea bateriilor viitorului. Și, nu în ultimul rând, contribuie la sustenabilitate: extragerea litiului este adesea un proces cu impact ambiental semnificativ, iar trecerea către sodiu, mult mai comun, reduce acest impact asupra planetei.

Dincolo de promisiuni, literatura de specialitate din 2025 vorbește despre rute concrete de scalare, despre arhitecturi celulare compatibile cu liniile de producție și despre cicluri de viață care apropie cercetarea de aplicațiile comerciale în stocarea staționară și mobilitate. Efectul pentru utilizatorii finali se traduce într-o autonomie mai previzibilă, într-o siguranță mai bună la temperaturi variate și într-un lanț de aprovizionare mai rezilient la șocuri geopolitice.

Pentru un cititor obișnuit cu știrile spectaculoase, lecția utilă este că inovațiile cu impact global arată deseori prozaic la început: un filtru mai fin, o baterie care ține mai mult și se strică mai greu, sau o metodă de a separa dioxidul de carbon din fum cu o precizie mai bună. Aceste „mici” câștiguri tehnice sunt cele care, cumulate, schimbă felul în care locuim, ne deplasăm și producem energie. Pe scurt, știința materialelor creează „piese” noi și mai deștepte pentru toate domeniile, de la clădiri care economisesc energie, la fabrici care nu mai poluează, pentru a duce la îndeplinire aceeași promisiune: un viitor mai eficient și mai curat.

Privind împreună domenii aparent distincte, de la filtrele moleculare și terapia genică până la noile generații de baterii, se conturează o regulă simplă a progresului contemporan: marile probleme globale încep să fie tratate ca puzzle-uri tehnice cu soluții precise. Lipsa apei devine o problemă de proiectare a materialelor care să captureze umezeala atmosferică, iar excesul de CO2 se transformă într-o provocare de selectivitate și regenerare moleculară. Boala ereditară este abordată ca o eroare de cod ce poate fi corectată, iar autonomia energetică depinde de inovații în stabilitatea și scalarea bateriilor.

Acesta nu este un proces bazat pe promisiuni grandioase, ci una de inginerie meticuloasă a realității, unde fiecare detaliu contează. Iar pentru public, semnul distinctiv al unui progres autentic rămâne același: tehnologia își demonstrează valoarea atunci când rezultatele se pot repeta, costurile scad, standardele de siguranță devin mai riguroase și se implantează în viața de zi cu zi fără să genereze noi vulnerabilități.

Știați că?

Un gram de material metal-organic (MOF) poate avea o suprafață internă echivalentă cu un teren de fotbal. Această proprietate îl face capabil să capteze sau să elibereze selectiv molecule, cum ar fi dioxidul de carbon sau vaporii de apă.

Tehnologia CRISPR este inspirată din sistemul imunitar al bacteriilor, care „își amintesc” atacurile virale și învață să le respingă.

Bateriile cu sodiu sunt considerate o alternativă strategică deoarece sodiul se află în mod natural în apă de mare, fiind mult mai accesibil decât litiul.

Estimările actuale arată că, în următorii cinci ani, peste 30% din sistemele de stocare a energiei vor trece la tehnologii alternative litiului, de la baterii pe bază de sodiu sau magneziu până la soluții cu electroliți solizi.

Surse:

https://www.nobelprize.org/prizes/chemistry/2025/press-release/

https://innovativegenomics.org/news/crispr-clinical-trials-2025/

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0306261925002764

https://physics.aps.org/articles/v17/73

https://www.nature.com/articles/d41586-025-03320-0

Vă mai recomandăm să citiți și:

Neurotehnologia avansează rapid, însă „visurile prea futuriste” ale marilor investitori riscă să afecteze realitatea

Oamenii iartă tehnologia la fel cum îi iartă pe alți oameni, arată un studiu

NASA respinge teoriile că obiectul interstelar 3I/Atlas ar fi „un artefact tehnologic”

O tehnologie nouă a reușit să citească gândurile oamenilor într-un studiu