Originea antică a herpesului, confirmată de un schelet de acum 2.500 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Herpesvirusurile și oamenii sunt vechi „parteneri”. Pentru a înțelege mai bine originea antică a herpesului, oamenii de știință au reconstituit genomuri antice de herpesvirusuri pornind de la rămășițe umane vechi.

O echipă internațională de cercetare, coordonată de Universitatea din Viena (Austria) și Universitatea din Tartu (Estonia), alături de Universitatea din Cambridge și University College London (Anglia), a analizat aproape 4.000 de mostre provenite din schelete umane descoperite în situri arheologice din întreaga Europă.

Acest demers le-a permis cercetătorilor să urmărească originea antică a herpesului folosind traiectoria evolutivă a două herpesvirusuri, betaherpesvirusurile umane 6A și 6B (HHV-6A/6B), pe măsură ce acestea s-au adaptat împreună cu oamenii.

Care este originea antică a herpesului?

Știința cunoaște peste 100 de tipuri de herpesvirusuri, însă doar nouă infectează în mod obișnuit oamenii ca gazdă principală. Multe dintre ele sunt extrem de răspândite în rândul populației globale; indiferent dacă știi sau nu, există șanse mari să fi fost infectat cu unul dintre aceste virusuri, scrie IFL Science.

HHV-6A și HHV-6B se numără printre cele mai comune. Se estimează că HHV-6B infectează aproximativ 90% dintre copii și provoacă adesea febră, diaree și o erupție cutanată rozalie. Alături de ruda sa apropiată, HHV-6A, determină de obicei o boală ușoară, după care rămâne latent în organism pentru tot restul vieții.

Acest duo de herpesvirusuri a fost identificat abia în anii 1980. Cu toate acestea, scheletele istorice analizate arată că ele sunt prezente în populația umană de foarte mult timp. HHV-6A și HHV-6B au fost detectate în rămășițe medievale din Anglia, Belgia și Estonia, iar HHV-6B a fost identificat și în probe antice din Italia și Rusia. Descoperirile includ indivizi din comunități agricole, dar și din grupuri de vânători-culegători, sugerând că virusurile circulau la scară largă în societăți și culturi diferite cu mult înainte de epoca modernă.

Oamenii au evoluat împreună cu virusul

În total, cercetătorii au reconstituit 11 genomuri antice de herpesvirus. Cel mai vechi provine de la o fată tânără din sudul Italiei, care a trăit în Epoca Fierului, aproximativ între anii 1100 și 600 î.Hr. Al doilea ca vechime a fost extras din rămășițele unui bărbat îngropat în Republica Komi din Rusia, între secolele I și VI d.Hr.

„Datele genetice moderne sugerau că HHV-6 ar fi evoluat împreună cu oamenii încă de la migrarea noastră din Africa. Aceste genomuri antice oferă acum primele dovezi concrete ale prezenței lor în trecutul îndepărtat al omenirii”, a declarat Meriam Guellil, cercetătoare principală la Departamentul de Antropologie Evolutivă al Universității din Viena.

Cazuri deosebit de interesante au fost identificate în Anglia. Mai mulți indivizi prezentau forme de HHV-6B integrate cromozomial în ADN-ul lor, ceea ce indică faptul că au moștenit virusul direct de la părinți. Acest lucru arată că virusul și oamenii au evoluat împreună la nivel genetic timp de mii și mii de ani.

„Deși HHV-6 infectează aproape 90% din populația umană la un moment dat în viață, doar aproximativ 1% dintre oameni poartă virusul moștenit de la părinți în toate celulele corpului. Tocmai aceste cazuri sunt cel mai probabil de identificat prin ADN antic, ceea ce face căutarea secvențelor virale extrem de dificilă. Pe baza datelor noastre, evoluția acestor virusuri poate fi urmărită pe o perioadă de peste 2.500 de ani în Europa, folosind genomuri începând din secolele VIII–VI î.Hr. până în prezent”, a adăugat Guellil.

Studiul a fost publicat în revista Science Advances.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce mumiile preistorice din deșertul Atacama aveau creierul foarte mic?

Aproape tot ce credem că știm despre vikingi este greșit, susțin istoricii

Test de cultură generală. Cine a inventat cartofii prăjiți?

Povestea tribului care trăiește de mai bine de 1.000 de ani în Marele Canion