În 1938, o femeie a „înviat” o specie despre care se credea că a dispărut acum 66 de milioane de ani

În anii 1930, o curatoare a Muzeului East London din Africa de Sud pe nume Marjorie Courtenay-Latimer a început să le ceară pescarilor să o anunțe dacă găsesc ceva neobișnuit în plase.

O solicitare aparent banală, care avea să ducă la una dintre cele mai mari descoperiri științifice ale secolului. Pe 22 decembrie 1938, căpitanul navei Nerine a sunat-o pe Marjorie Courtenay-Latimer pentru a-i spune că au prins un pește ciudat printre capturile accidentale.

• Unelte vechi de 160.000 de ani rescriu istoria omenirii
• Oamenii de știință ar fi descoperit o formă de viață necunoscută

Curatoarea a lăsat deoparte munca la o expoziție cu reptile fosilizate, a luat un taxi și a pornit, fără să știe, spre întâlnirea cu un exemplar unic în istoria muzeelor.

Întâlnirea lui Marjorie Courtenay-Latimer cu celacantul

„Am îndepărtat stratul de mucus și am descoperit cel mai frumos pește pe care l-am văzut vreodată. Era de un albastru-mov pal, cu pete albicioase discrete; avea o strălucire irizată argintiu-albastru-verzuie. Era acoperit cu solzi duri, avea patru înotătoare ca niște membre și o coadă ciudată, ca de cățel”, i-a povestit ea lui Anthony Smith pentru The Guardian.

Lung de aproape 1,5 metri, peștele i-a pus probleme inclusiv taximetristului care trebuia să-l transporte în portbagaj. Ajunsă la muzeu, președintele instituției i-a minimalizat suspiciunile, sugerând că ar fi doar un cod de stâncă. Neconvinsă, Courtenay-Latimer a căutat răspunsuri în cărți, fără succes. Neputând păstra exemplarul la rece și fără acces rapid la un specialist, a decis să-l eviscereze și să-l împăieze pentru a preveni degradarea, povestește IFL Science.

O specie considerată dispărută odată cu dinozaurii

Abia apoi a apărut soluția. După mai multe încercări, James Leonard Brierley Smith, de la Universitatea Rhodes (Africa de Sud), i-a răspuns la scrisoare, curios cu privire la schița trimisă. A vizitat muzeul pe 16 februarie 1939, iar reacția a fost copleșitoare.

„Deși venisem pregătit, prima vedere m-a lovit ca o explozie alb-fierbinte și m-a făcut să mă simt amețit; tot corpul îmi furnica. Am rămas împietrit. Nu exista nici cea mai mică îndoială: solz cu solz, os cu os, înotătoare cu înotătoare, era un adevărat celacant”, a scris el în cartea „Old Fourlegs: The Story Of The Coelacanth”.

Descoperirea a șocat lumea științifică, deoarece celacanții dispăruseră din registrele de fosile odată cu dinozaurii, fiind considerați dispăruți de aproximativ 66 de milioane de ani. Peștele a fost numit Latimeria chalumnae, în onoarea curatoarei și a râului din apropierea locului capturării.

Astăzi se cunosc cel puțin două specii vii, însă ele sunt foarte periclitate. Povestea rămâne un exemplu emblematic al rolului muzeelor și al oamenilor care știu să recunoască valoarea extraordinarului. Deși au mai fost observați vii de atunci, aceste „fosile vii” continuă să ne surprindă, dezvăluind trăsături moderne descoperite abia recent.

Vă recomandăm să citiți și:

Viaţa zbuciumată a celei mai frumoase Prinţese a României. A fost prima femeie căpitan de cursă lungă, s-a căsătorit de două ori şi a sfârşit la mănăstire

Erwin Schrödinger și „pisica” care a schimbat fizica: povestea unui laureat Nobel exilat de naziști

Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date