Expediție cu miză ridicată în inima „Ghețarului Apocalipsei”. Ce vor să afle oamenii de știință?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Oamenii de știință forează ghețarul Thwaites din Antarctica pentru a înțelege cum apa oceanică mai caldă accelerează topirea și creșterea nivelului mărilor.

Într-un interviu pentru PBS News, cercetătorii care lucrează în Antarctica au descris o expediție cu miză ridicată în inima ghețarului Thwaites, adesea numit „Ghețarul Apocalipsei”, menită să explice de ce acesta se topește atât de rapid și ce consecințe are acest proces asupra nivelului global al mărilor. Ghețarul Thwaites, cel mai lat ghețar de pe Pământ, este considerat una dintre cele mai instabile zone ale calotei glaciare antarctice. Dacă s-ar prăbuși complet, ar putea contribui cu peste 0,6 metri la creșterea nivelului mărilor la nivel global, iar ghețarii vecini, pe care îi susține parțial, ar putea adăuga și mai mult.

Cercetătorii vizează linia de ancorare a ghețarului, zona critică unde gheața întâlnește uscatul și oceanul, la aproape 900 de metri sub suprafață. Prin forarea gheții cu apă fierbinte, oamenii de știință pot coborî instrumente direct în apa mării de sub ghețar, o regiune care nu a mai fost măsurată până acum cu un asemenea nivel de precizie. Scopul este colectarea de date precise despre temperatura apei, salinitate, curenți oceanici și mișcarea sedimentelor. Aceste măsurători îi ajută pe cercetători să înțeleagă cum apa oceanică mai caldă erodează ghețarul dinspre bază, accelerând pierderea de gheață mult mai rapid decât topirea de la suprafață.

Operațiunea de forare este extrem de complexă din punct de vedere logistic. Echipele trebuie să mute aproximativ 20 de tone de zăpadă, să o topească folosind generatoare și încălzitoare și să pompeze apă încălzită la aproape 95 de grade Celsius prin furtunuri lungi pentru a realiza gaura de foraj. Totul se desfășoară în condiții meteo dure, cu vizibilitate redusă și vânturi înghețate care pătrund chiar și prin echipamentele de protecție. Fisuri neașteptate sub suprafață au complicat misiunea, creând cavități deschise care îngreunează stabilizarea echipamentelor și coborârea în siguranță a instrumentelor. Cercetătorii spun că aceste condiții reflectă ritmul rapid în care ghețarul se dezintegrează.

Oamenii de știință cred că curenți calzi din Marea Amundsen circulă sub ghețar, alimentați de schimbări ale tiparelor de vânt asociate cu schimbările climatice. Măsurarea exactă a temperaturii și vitezei acestor curenți va permite rafinarea modelelor care prevăd pierderea viitoare de gheață. Pentru că Thwaites acționează ca un element-cheie ce stabilizează ghețarii din jur, înțelegerea comportamentului său este esențială pentru prognozarea pe termen lung a creșterii nivelului mărilor la nivel mondial.

Echipa se confruntă cu termene stricte. Rezervele de combustibil sunt limitate, iar nava de cercetare care sprijină misiunea trebuie să plece conform programului. Dacă proiectul va reuși, vor rămâne instalate instrumente pe termen lung, capabile să transmită date în timp real timp de mai mulți ani.

Oamenii de știință afirmă că acest efort ar putea marca un punct de cotitură în înțelegerea unuia dintre cele mai periculoase puncte de inflexiune climatică ale planetei.