Cum și cât ne putem schimba personalitatea?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci când ne gândim la personalitate, mulți își imaginează o structură fixă, imprimată în ADN sau în primii ani de viață, care, odată formată va rămâne aproape neschimbată. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Cercetările în neuroștiință conturează o imagine mai dinamică: creierul nu este o construcție rigidă, ci un sistem viu, capabil să se remodeleze în funcție de modul în care trăim, ne antrenăm și ne alegem mediul.

Personalitatea este, în esență, un set de trăsături psihologice precum extraversia sau introversia, conștiinciozitatea, stabilitatea emoțională ori sensibilitatea, care modelează felul în care reacționăm, relaționăm și luăm decizii. Conform psihologilor de la Universitatea din Cambridge, aceste trăsături au o componentă genetică semnificativă, dar nu sunt definitive. Experiențele noi, relațiile semnificative și obiceiurile zilnice pot influența modul în care ele se exprimă în viața noastră de zi cu zi.

Dar ce anume face posibilă această schimbare? Creierul nostru are o proprietate esențială: capacitatea de a se reorganiza continuu, acest proces fiind numit neuroplasticitate. Spre deosebire de ceea ce se credea până acum câteva decenii, conexiunile dintre neuroni nu se „solidifică” doar în copilărie, ci rămân flexibile toată viața. Când repetăm un comportament sau îl înlocuim treptat cu unul nou, conexiunile neuronale se adaptează, formând căi funcționale diferite, un soi de trasee prin care circulă informația mai eficient, în timp ce unele tipare vechi se estompează.

Un exemplu elocvent vine din studiile asupra tehnicilor de mindfulness. Cercetătorii de la Harvard Medical School au arătat că meditația practicată constant, împreună cu antrenarea atenției asupra momentului prezent, reduce reactivitatea emoțională (adică tendința de a răspunde impulsiv sau disproporționat la stres), și îmbunătățește controlul atențional, capacitatea de a ne concentra deliberat fără a fi distrași. La nivelul creierului, acest lucru se traduce printr-o activare mai redusă a amigdalei, zona asociată cu frica și alarma, și o întărire a conexiunilor din cortexul prefrontal, regiunea implicată în reglarea emoțiilor și autocontrol. Spus mai simplu, practicile de acest tip ne ajută să reacționăm mai puțin pe „pilot automat” și mai mult dintr-un loc de calm și claritate.

Departe de a fi un simplu „truc mental”, acest proces reprezintă o remodelare reală a circuitelor cerebrale, asemănătoare felului în care mușchii se schimbă prin exercițiu. Cu alte cuvinte, cineva care s-a perceput mereu ca anxios sau retras social poate, prin practici regulate precum meditația, jurnalul reflexiv sau expunerea graduală la situații sociale, să-și modifice reacțiile și să exploreze moduri noi de a fi în lume.

Totuși, nu este suficient să ne „prefacem” diferiți. Schimbarea autentică nu este o mască aplicată peste cine suntem deja, ci presupune o transformare internă prin ajustarea mediului, exersarea unor comportamente noi și, poate cel mai delicat, revizuirea modului în care ne vedem pe noi înșine. Psihologii subliniază că, atunci când cineva joacă doar un rol contrar naturii sale, schimbările sunt superficiale și greu de menținut. Schimbarea devine stabilă atunci când repetăm în mod consecvent comportamente noi în contexte reale, până când acestea devin firești și integrate.

Un alt domeniu ilustrativ este expunerea treptată la situații sociale. Pentru persoanele introvertite sau anxioase, evitarea întâlnirilor poate părea o zonă de siguranță, însă această evitare întărește în timp tiparele de teamă și retragere. Alternativa eficientă nu este confruntarea brutală, ci o expunere graduală și deliberată: întâi întâlniri restrânse, apoi grupuri ceva mai mari, într-un ritm pe care persoana îl poate gestiona. Astfel, creierul învață, prin experiență repetată, că aceste situații nu sunt, de fapt, amenințătoare. Cercetările arată că după câteva luni de expunere progresivă, nivelurile de anxietate tind să scadă, iar încrederea și naturalețea în comunicare cresc vizibil.

Ar trebui menționat, însă, că nu toți oamenii „se reinventează” complet după o serie de exerciții mentale, pentru că există o limită a schimbării, legată de biologia de bază și de tiparele formate timpuriu în copilărie. O persoană cu tendințe puternice spre introversie nu va deveni brusc sufletul fiecărei petreceri. Și nici nu este nevoie să devină. Dar își poate extinde zona de confort prin pași mici: de exemplu, alegând contexte sociale potrivite (întâlniri restrânse în loc de evenimente zgomotoase), stabilind limite clare (plecând atunci când obosește sau refuzând conversații care o suprasolicită) și cultivând relații în care se simte în siguranță. În acest fel, poate participa la întâlniri, discuții sau activități sociale cu mai multă naturalețe și plăcere, fără a fi copleșită de anxietate. În practică, schimbarea personalității – sau mai exact, a modului în care ea se exprimă – seamănă mai degrabă cu un proces de lucru într-un atelier. Nu dărâmăm totul pentru a reconstrui de la zero, ci ajustăm, șlefuim, accentuăm anumite trăsături și temperăm altele, până când ajungem la o versiune mai bine aliniată cu valorile și nevoile noastre actuale.

La final, am putea să ne gândim că personalitatea nu este o închisoare, dar nici ceva complet fluid. Este un teren pe care putem lucra. Unele trăsături rămân stabile, altele pot fi modelate prin experiențe, practici și relații, iar schimbarea, oricât de comun sună, chiar nu vine printr-un salt spectaculos, ci prin alegeri mici și repetate, făcute cu răbdare.

Surse:

https://www.cam.ac.uk/research/news/how-we-can-change-our-personality

https://www.health.harvard.edu/mind-and-mood/mindfulness-meditation-can-alter-brain-structure-and-function

https://www.apa.org/monitor/2019/07-08/neuroplasticity-anxiety

Vă mai recomandăm să citiți și:

Venezuela, văzută prin oamenii care i-au modelat istoria: 11 personalități esențiale

De ce aproximativ 90% dintre oameni raportează schimbări de personalitate după transplant?

Cine sunt marile personalități care și-au pierdut viața în accidente de avion

Știința confirmă: profesia influențează personalitatea și viceversa