Secretul organizării Domeniilor Coroanei: un model inspirat din Ungaria?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Înființate la sfârșitul secolului al XIX-lea, Domeniile Coroanei au constituit, în epocă, un veritabil model de valorificare rațională a resurselor agricole și silvice ale statului. Organizarea lor modernă și randamentul economic obținut au atras nu doar admirația contemporanilor, ci și numeroase invidii. Încă de la începuturile instituției, administrarea a fost încredințată lui Ioan Kalinderu, care avea să se impună drept una dintre figurile cele mai respectate ale timpului său, ajungând ulterior și președinte al Academiei Române. Însă, potrivit mărturiilor omului politic și memorialistului Constantin Argetoianu, Kalinderu și-ar fi găsit surse de inspirație pentru organizarea și conducerea Domeniilor Coroanei în modelul aplicat de contele Csekonics din Ungaria.

Domeniile Coroanei au fost instituite prin Legea Domeniilor Coroanei, adoptată de Parlamentul României la 5 iunie 1884, și promulgată prin Decretul Regal nr. 1789, din 9 iunie 1884, în timpul domniei regelui Carol I. Actul normativ a consfințit constituirea unui patrimoniu distinct destinat susținerii materiale a Casei Regale.

Inițiativa acestei măsuri a aparținut omului politic Ion C. Brătianu, care a urmărit crearea unui fond economic stabil, capabil să asigure independența financiară a Coroanei, fără a împovăra bugetul statului. Prin această soluție legislativă se instituia un regim special de administrare a unor bunuri ale statului, ale căror venituri erau destinate întreținerii și reprezentării monarhiei.

Fondul Domeniilor Coroanei era alcătuit din douăsprezece mari moșii situate în diferite regiuni ale țării, Oltenia, Muntenia și Moldova însumând aproximativ 130.000 de hectare de teren arabil și păduri. Aceste proprietăți au fost organizate astfel încât să constituie exploatații agricole și silvice model.

Regele Carol I, Domeniile Coroanei și Ioan Kalinderu

Administrarea domeniilor revenea unui administrator general numit direct de suveran. Primul și cel mai cunoscut dintre aceștia a fost Ioan Kalinderu, sub conducerea căruia Domeniile Coroanei au cunoscut o perioadă fructuoasă de consolidare și modernizare, devenind un adevărat exemplu. Mulți oameni de afacere din epocă l-au invidiat și au încercat să copieze modelul.

Însă, în memoriile sale, Constantin Argetoianu povestește că Ioan Kalinderu s-a inspirat în organizarea Domeniilor Coroanei după modelul luat din Ungaria de la contele Csekonics.

„Când am dat eu de dânsul, prin 1886, Iancu (Ioan, n.r.) Kalinderu era la apogeul curbei sale. Fusese cu doi agronomi inteligenți (sunt și de aceștia) la Jimbolia, la contele Csekonics; îi pusese să studieze organizația celei mai frumoase exploatării rurale din Ungaria – și pe normele fixate acolo și servil copiate, pusese la cale reorganizarea administrativă și agricolă a celor 12 domenii cedate Coroanei.

Toată treaba o făcuseră agronomii, cu banii Regelui și cu sprijinul statului, dar tot meritul și-l asumase bineînțeles domnul Kalinderu și astfel a fost proclamat administrator și organizator fără pereche. Devenit om de încredere, Regele l-a întrebuințat nu numai pentru misiuni politice, dar și pentru afaceri, ceea ce a înlesnit lui conul Iancu o frumoasă rotunjire a micii averi pe care o moștenise”, nota Argetoianu în memoriile sale.

Domeniul contelui Csekoni, tăiat de pace

Tot Constantin Argetoianu face și o scurtă istorie a domeniului contelui Csekonics după Pacea de la Paris din 1919. După parafarea păcii, cea mai mare parte a domeniului a rămas în Iugoslavia, iar o mică parte, inclusiv castelul de la Jimbolia, a revenit României.

„Domeniul contelui Csekonics – menționează Argetoianu –, de reputație tehnică europeană, a fost tăiat la încheierea păcii prin linia graniței dintre România și Iugoslavia. Cea mai mare parte din domeniu a rămas In Iugoslavia, unde a fost expropriată în totalitate.

În România n-a rămas decât o mică parte, cu castelul din Jimbolia. Astfel a fost distrusă o minune de exploatare agricolă, rezultatul muncii și străduinței mai multor generații de agricultori pasionați. Păcat! Acest domeniu de o întindere de peste 100.000 de jugăre (aproximativ 58 ha, n.r.) ar fi putut servi de școală de aplicație și Iugoslaviei și României. Dar cine se juca cu demagogia, mai ales cu demagogia naționalistă. În anii de după război!”

Argetoianu a mai susținut în memoriile sale că „tot, dar tot ce a fost făcut bine pe Domeniile Coroanei a fost copiat de la Jimbolia. Până și rasa de cai Mura, crescută pe diferitele domenii ale Coroanei, dar mai ales la Segareca, a fost luată de acolo.

Contele Csekonies mai izbutise să creeze și o rasă nouă de porci, încrucișând porcul domestic de York cu mistrețul. Am văzut după război (prin 1920 sau 1921) o turmă întreagă din acești porci la dl. Oprea, protopop despopit din Timișoara, care îi furase din Jimbolia. Era o rasă excelentă, dar din lipsă de îngrijire a dispărut”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Primul-ministru Ion I.C. Brătianu către ambasadorul francez: „Rusia nu scapă niciun prilej ca să ne sporească neîncrederea”

Din culisele unei decizii istorice: Ionel Brătianu împotriva regelui Carol I?

Adevărul rămâne indiferent de soartă – testamentul moral și jertfa supremă a lui Gheorghe I. Brătianu

Protestele uriașe care au șubrezit guvernarea lui Ion C. Brătianu: „Aproape toată populația Bucureștiului era pe străzi. Aşa ceva nu se mai văzuse!”