Din culisele unei decizii istorice: Ionel Brătianu împotriva regelui Carol I?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914 reprezintă unul dintre momentele importante ale istoriei României. Tocmai de aceea, istoricii s-au străduit să afle cât mai multe amănunte despre dezbaterile ținute în interiorul Consiliului care a hotărât ca România să adopte o poziție de neutralitate în Prima Conflagrație Mondială ce tocmai începuse chiar la granițele sale. În linii mari, dezbaterile din cadrul Consiliului sunt cunoscute, însă persistă în continuare câteva elemente care sunt învăluite într-o ceață densă. Una dintre întrebările care continuă să stârnească dezbateri este dacă primul-ministru Ionel Brătianu se temea că regele Carol I ar fi putut influența decisiv Consiliul pentru a orienta România spre o intrare în război alături de Germania și Austro-Ungaria

După izbucnirea ostilităților din Primul Război Mondial, regele Carol I a dorit intrarea României în război de partea Puterilor Centrale, Germania și Austro-Ungaria. Această dorință nu era o surpriză pentru nimeni, în fapt, Carol I văzuse întotdeauna destinul României solidar cu cel al Germaniei.

Marea problemă a monarhului era cauzată de modul în care Austro-Ungaria îi trata pe românii din Transilvania. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX, societatea românească era tot mai atentă la evenimentele de peste Carpați, fiind indignată de modul în care drepturile românilor de acolo erau încălcate.

Tripla Alianța și neutralitatea

La începutul Primului Război Mondial, cea mai mare parte a societății românești, dar și a clasei politice, era susținătoarea cauzei Antantei (Franța, Marea Britanie, Imperiul Țarist), deși România era membră a Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria și Italia).

Tratatul cu Tripla Alianță a fost ținut secret, tocmai din cauza resentimentelor societății românești la adresa Austro-Ungariei.

În urma dezbaterilor din cadrul Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914, marea majoritate a celor prezenți s-a pronunțat pentru adoptarea unei poziții de neutralitate. Conform tratatului Triplei Alianțe, România era obligată să intre în război doar dacă unul dintre membrii semnatari era atacat. Cum Austro-Ungaria avusese inițiativa declarării războiului împotriva Serbiei, România a adoptat, ca și Italia, o poziție de neutralitate.

Doar două figuri politice de calibru au susținut, la Consiliul de Coroană, intrarea României în război alături de Germania și Austro-Ungaria: regele Carol I și politicianul conservator Petre P. Carp. În rest, toți ceilalți, inclusiv primul ministru Ionel Brătianu, s-au pronunțat pentru neutralitate.

Temerile lui Ionel Brătianu

Înainte de Consiliul de Coroană de la Sinaia, prim-ministrul Ionel Brătianu și-a exprimat temeri legate de faptul că regele Carol I ar putea să îi determine pe unii dintre participanții de la Consiliu să își schimbe părerea.

În ajunul Consiliului, ambasadorul rus la București, Stanisław Poklewski, s-a întâlnit în secret cu prim-ministrul Ionel Brătianu. Cei doi au discutat despre viitoarea direcție pe care se va angaja România. Iată ce a declarat ulterior Poklewski despre discuția avută cu Brătianu:

„În ajunul ședinței (Consiliului de Coroană, n.r.) am vrut să cunosc exact punctul de vedere al șefilor de partide. Brătianu sta la Predeal – venea însă în toate zilele la Sinaia. Am cerut să-l văd. M-a rugat să nu viu la el, și a preferat să vie el la mine seara pe întunecate (Brătianu a moștenit de la tată-său un temperament de complotist și-i plăcea să-și dea aere de complotist chiar când nu era complot la mijloc, scria Constantin Argetoianu).

Locuiam în vila Boxshall pe strada Brătianu. Brătianu a venit și mi-a spus: `Îți declar oficial și solemn că Rusia nu are să se teamă de nimic din partea mea. Nu voi combate niciodată împotriva Rusiei`. Încântat, i-am strâns mâna și i-am spus că voi transmite imediat la Petersburg, telegrafic, această importantă declarație.

Brătianu m-a rugat să nu telegrafiez încă lui Sazonov (ministrul de Externe, rus, n.r.) declarațiile sale, fiindcă ele nu reprezentau decât hotărârile sale personale și mai trebuia așteptată și hotărârea Consiliului de Coroană. `Cine știe – a adăugat Brătianu – poate că după Consiliul de Coroană nu voi mai fi prim-ministru`. Am obiectat (povestea mai departe Poklevski) că opinia primului-ministru român în funcție era pentru mine prea importantă ca să nu o comunic imediat guvernului meu. `Bine`, a încheiat Brătianu, `dar cu rezerva Consiliului de Coroană`”, i s-a confesat Stanisław Poklewski lui Constantin Argetoianu.

„Norocul nostru a fost că politicienilor români le-a fost în 1914 mai frică de Război decât de Rege”

Tot Argetoianu a căutat să găsească o explicație pentru cuvintele rostite de Ionel Brătianu, dar explicația nu este una simplă și lasă loc deschis unor interpretări largi.

„Să-și fi bătut Brătianu joc de Poklevski, sau credea dânsul într-adevăr că regele ar putea învârti Consiliul și să-l aducă să consimtă la o acțiune alături de Germania și de Austria, conform Tratatului care ne lega – caz în care era hotărât să-și dea demisia? Nimeni nu va ști niciodată. Și o ipoteză și alta sunt posibile.

Se poate foarte bine ca Brătianu să se fi temut, cunoștea el bine îndărătnicia regelui Carol, ca și slugărnicia oamenilor noștri politici siderați prin marea autoritate pe care Carol I știuse să o câștige într-o glorioasă domnie de aproape 50 de ani. Norocul nostru a fost că politicienilor români le-a fost în 1914 mai frică de Război decât de Rege!”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a trecut regina Maria peste poruncile ferme ale Regelui Carol I şi mai târziu a refuzat favorul lui Hitler

Istoria zbuciumată a Portului Constanţa, pe care Regele Carol I îl vedea „ca un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă”

Planul regelui Carol I la izbucnirea Primului Război Mondial

Puterile Centrale, în derută după moartea regelui Carol I