Un crater masiv ar putea ascunde, de fapt, inima unei planete pierdute

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

La mai bine de două secole de când asteroidul 16 Psyche a fost identificat, oamenii de știință încă încearcă să afle cum s-a format acesta.

Situat în centura principală de asteroizi dintre Marte și Jupiter, Psyche este al zecelea cel mai masiv asteroid și cel mai mare obiect cunoscut format în principal din metal, având un diametru de aproximativ 225 de kilometri.

• Studiu: multe femei aleg un analgezic mai puțin eficient pentru durerile menstruale
• Alternative la opioide în camerele de gardă: noi opțiuni pentru controlul durerii

Sonda spațială Psyche de la NASA este programată să ajungă acolo în 2029. Cercetătorii suspectează că acesta ar putea fi rămășița unei planete timpurii distruse de coliziuni masive sau un fragment dintr-un corp ceresc care și-a pierdut învelișul stâncos exterior.

Oamenii de știință de la Laboratorul Lunar și Planetar (LPL) al Universității din Arizona (SUA) au creat simulări pentru a înțelege cum s-a format un crater uriaș situat lângă polul nord al asteroidului.

„Bazinele de impact sau craterele mari sapă adânc în asteroid, oferind indicii despre compoziția interiorului său”, a declarat Namya Baijal, doctorand la LPL și autor principal al lucrării.

Cel mai mare obiect cunoscut, format în principal din metal

„Simulând formarea unuia dintre cele mai mari cratere, am putut face predicții testabile despre compoziția generală a lui Psyche pentru momentul în care nava spațială va ajunge acolo.”

Una dintre cele mai importante descoperiri a fost că porozitatea, mai exact cantitatea de spațiu gol din interiorul asteroidului, joacă un rol crucial în formarea craterelor.

„Porozitatea este adesea ignorată deoarece este greu de inclus în modele, dar simulările noastre arată că aceasta poate afecta puternic procesul de impact și forma craterelor rezultate”, a explicat Baijal, potrivit ScienceDaily.

Asteroizii cu mai multe goluri interne tind să absoarbă energia impactului mai eficient, ceea ce duce la cratere mai adânci și mai abrupte, cu mai puține resturi împrăștiate la suprafață.

Cercetătorii au testat două structuri interne principale pentru Psyche. Prima reprezintă o structură stratificată: un nucleu metalic și o manta subțire de rocă (rezultatul unei coliziuni care a smuls straturile exterioare).

Indicii despre formarea Sistemului Solar

A doua reprezintă un amestec uniform: o mixtură de metal și silicați (creată de un impact catastrofal care a amestecat totul, similar unor meteoriți găsiți pe Pământ).
Simulările au arătat că un impactor de aproximativ 5 kilometri diametru ar fi creat un crater de dimensiunile observate, fiind compatibil cu ambele scenarii de compoziție.

Sonda spațială este echipată pentru a măsura suprafața asteroidului, gravitația, câmpul magnetic și compoziția chimică. Dincolo de forma craterelor, simulările prezic și alte caracteristici, cum ar fi variațiile de densitate cauzate de compresia impactului.

„Când nava spațială va ajunge la Psyche peste câțiva ani, geochimiștii, geologii și modelatorii vor încerca cu toții să interpreteze ce vedem”, au concluzionat cercetătorii. „Această lucrare ne oferă un avans considerabil.”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Telescopul Spațial James Webb a detectat rugină pe asteroidul Psyche

Misiunea NASA pentru asteroidul Psyche, reluată după o întârziere de un an

6 lucruri de știut despre misiunea Psyche, prima întâlnire a omenirii cu un asteroid metalic

Misiunea Psyche, lansată cu succes de la Centrul Spațial Kennedy al NASA