Cea mai veche înregistrare a cântecului unei balene, găsită pe un disc pierdut din 1949

Cea mai veche înregistrare a cântecului unei balene, găsită pe un disc pierdut din 1949. Un cântec de balenă cu adevărat tulburător, descoperit pe un echipament audio vechi de zeci de ani, ar putea deschide noi perspective asupra modului în care comunică aceste animale uriașe.

Cea mai veche înregistrare a cântecului unei balene conține vocea unei balene cu cocoașă, un gigant marin apreciat de pasionații de observații pentru natura sa blândă și pentru spectaculoasele sărituri din apă.

• În urmă cu 61 de ani s-a stins din viaţă liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej
• Descoperire rară în inima Tomisului: ce ascundeau mormintele romane de sub un șantier din Constanța

Înregistrarea a fost realizată în martie 1949, în largul Bermudelor, de către oameni de știință de la Woods Hole Oceanographic Institution, din Massachusetts (SUA).

La fel de important ca vocea balenei este și fundalul sonor al oceanului din acea perioadă, explică bioacusticianul marin Peter Tyack. În anii ’40, oceanele erau mult mai liniștite decât astăzi, oferind un context acustic complet diferit pentru aceste vocalizări.

Înregistrările recuperate „nu doar că ne permit să analizăm sunetele balenelor, ci ne arată și cum suna oceanul la sfârșitul anilor 1940”, spune Tyack, subliniind că acest tip de informație este extrem de dificil de reconstruit altfel.

Ce putem învăța din cea mai veche înregistrare a cântecului unei balene?

O astfel de arhivă sonoră poate ajuta și la înțelegerea impactului zgomotelor produse de oameni, cum ar fi traficul maritim intens, asupra modului în care comunică balenele. Studiile arată că aceste animale își pot adapta vocalizările în funcție de zgomotul din mediul înconjurător.

Înregistrarea este cu atât mai valoroasă cu cât a fost realizată cu aproape 20 de ani înainte ca omul de știință Roger Payne să descopere oficial cântecul balenelor.

La momentul respectiv, cercetătorii de pe o navă de cercetare testau sisteme sonar și efectuau experimente acustice, în colaborare cu US Office of Naval Research. Sunetul a fost captat aproape întâmplător, spune Ashley Jester, responsabilă de arhivele instituției.

Oamenii de știință nu știau exact ce au înregistrat, dar au fost suficient de curioși încât să păstreze materialul. Au lăsat aparatura să funcționeze și au realizat chiar și înregistrări fără zgomotul produs de nave, pentru a surprinde cât mai clar sunetele oceanului.

Descoperirea propriu-zisă a avut loc abia anul trecut, în timpul procesului de digitizare a unor arhive audio vechi. Cântecul era stocat pe un disc bine conservat, realizat cu un Gray Audograph, un tip de aparat de dictare folosit în anii 1940, relatează ScienceAlert.

Deși echipamentele de înregistrare subacvatică din acea perioadă ar părea primitive după standardele actuale, ele reprezentau tehnologie de vârf la vremea lor. Faptul că sunetul a fost înregistrat pe un disc de plastic este esențial, deoarece majoritatea înregistrărilor din acea epocă erau pe bandă, care între timp s-a degradat.

De ce este important cântecul balenelor?

Capacitatea balenelor de a produce sunete este vitală pentru supraviețuirea lor și are un rol central în comunicare și socializare. Acestea emit clicuri, fluierături și alte tipuri de sunete, pe care le folosesc pentru a găsi hrană, a se orienta, a se localiza reciproc și a înțelege mediul înconjurător.

Unele specii produc secvențe repetitive de sunete care seamănă cu niște cântece. Balenele cu cocoașă, care pot cântări peste 25 de tone, sunt considerate cele mai talentate „cântărețe” ale oceanelor, capabile de vocalizări complexe, uneori eterice sau chiar melancolice.

Această înregistrare rară, provenită dintr-un ocean mult mai liniștit, ar putea deveni un punct de plecare important pentru a înțelege mai bine sunetele pe care balenele le emit astăzi.

„Este pur și simplu fascinant de ascultat și i-a inspirat pe mulți oameni să devină curioși în legătură cu oceanul și să le pese mai mult de viața marină. Este ceva cu adevărat special!”, spune cercetătorul Hansen Johnson, care nu a fost implicat în studiu.

Vă recomandăm să citiți și:

Carol al II-lea, între luciditate politică și capitulare diplomatică

Ziua în care Lady D şi Prinţul Charles şi-au făcut publică logodna

Santiago Ramón y Cajal, părintele neuroștiinței moderne. Omul care a descoperit structura reală a creierului

Atacuri dure între doi ambasadori acreditați la București: „Defectele sale îi copleșesc însă cu mult calitățile”