Iată cum păsările împrăștie poluarea cu plastic! Pescărușii flămânzi nu se limitează doar la a ne fura cartofii prăjiți sau sandvișurile. Ei ajung să ne învețe obiceiurile și caută surse sigure de hrană. Printre acestea se numără centrele de tratare a deșeurilor, gropile de gunoi sau orice loc unde sunt concentrate resturile alimentare. Din acest motiv, multe populații de pescăruși s-au mutat din zonele de coastă spre interior.
Oriunde sunt procesate deșeurile noastre, pescărușii și alte păsări profită pentru a se hrăni. În gropile de gunoi, pescărușii consumă resturi înainte ca acestea să fie acoperite. Dacă bucăți de plastic sau sticlă sunt acoperite cu mâncare și sunt suficient de mici, păsările le înghit întregi. Hrana este digerată, însă resturile sunt eliminate ulterior, când păsările se întorc la locurile de odihnă, poluând acele zone. Acest fenomen prin care păsările împrăștie poluarea cu plastic se numește „biovectorizare”.
Pentru prima dată, cercetătorii au început să măsoare cât de mult plastic și alte deșeuri ajung în zone naturale importante prin deplasările zilnice ale păsărilor.
Mulți pescăruși negricioși (Larus fuscus) care se reproduc în Marea Britanie și nordul Europei migrează în Andaluzia, în sudul Spaniei, unde formează iarna populații de peste 100.000 de indivizi. Aceștia se hrănesc în principal pe câmpuri de orez și la gropile de gunoi. O parte dintre ei sunt echipați cu dispozitive GPS, ceea ce permite monitorizarea detaliată a mișcărilor lor.
Lacul Fuente de Piedra din Málaga este un punct important pentru aceste păsări. Zona este protejată la nivel internațional prin convenția Ramsar și este cunoscută pentru cea mai mare colonie de reproducere de flamingo din Spania. Pescărușii pot zbura până la 80 de kilometri către gropile de gunoi pentru a se hrăni, apoi se întorc la lac.
Analizând datele GPS, numărul păsărilor și resturile regurgitate, oamenii de știință au estimat că, anual, ajung în lac aproximativ 400 kg de plastic și peste două tone de alte deșeuri (sticlă, textile, ceramică). Deoarece acesta nu are ieșire, deșeurile rămân acolo și se descompun în microplastice, care pot fi ingerate de puii de flamingo și alte animale, scrie Phys.org.
În Andaluzia de coastă, acești pescăruși li se alătură altor specii, precum pescărușii cu picioare galbene și berzele albe, toate frecventând gropile de gunoi.
În zona umedă din Golful Cádiz, tot un sit Ramsar, cele trei specii contribuie la răspândirea plasticului în diferite habitate. În fiecare an, aproximativ 530 kg de plastic ajung în aceste zone prin resturi regurgitate. Deși berzele transportă mai mult per individ, pescărușii sunt responsabili pentru cea mai mare parte a poluării, datorită numărului lor mare.
Consumul de deșeuri afectează grav păsările: pot muri din cauza bolilor, a sufocării sau a încurcării în plastic, dar și din cauza substanțelor toxice. După ce sunt eliminate, aceste materiale devin un pericol pentru întreaga faună și pot ajunge chiar în alimentația umană, prin acvacultură sau producția de sare.
Problema nu este limitată la Spania, ci apare în toată Europa. Deși în Marea Britanie încă nu există studii similare, situații comparabile apar oriunde păsările se hrănesc din deșeuri.
Reducerea gropilor de gunoi și îmbunătățirea gestionării deșeurilor au dus la scăderea unor populații de pescăruși. Totuși, poluarea va continua cât timp societatea produce cantități mari de deșeuri. Reducerea consumului și reutilizarea sunt mai eficiente decât reciclarea, mai ales că unele ambalaje sunt ingerate de către păsări înainte de a fi reciclate. Spălarea recipientelor și compostarea resturilor alimentare pot contribui și ele la diminuarea acestui fenomen.
Cactușii sunt „mașinării” de evoluție rapidă, arată un nou studiu
Test de cultură generală. De ce lumina atrage insectele noaptea?
Cercetătorii au documentat un tip de evoluție rapidă nemaivăzut în sălbăticie până acum
O nouă specie de copac din Panama, identificată după 25 de ani, este deja pe cale de dispariție