Cercetătorii au documentat un tip de evoluție rapidă nemaivăzut în sălbăticie până acum

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Când cea mai severă secetă înregistrată vreodată a lovit vestul Statelor Unite și părți din Mexic, multe plante nu au supraviețuit. Totuși, în mod surprinzător, o specie numită Mimulus cardinalis a reușit să reziste și să continue să prospere. Cercetătorii cred acum că acest caz reprezintă primul exemplu al unui nou tip de evoluție rapidă nemaivăzut în sălbăticie.

O echipă de la Universitatea British Columbia (Canada) și Universitatea Cornell (SUA) a monitorizat timp de peste zece ani 55 de populații ale acestei plante din Oregon și California. Începând cu 2012, regiunea a fost afectată de una dintre cele mai severe megasecete din ultimii peste 10.000 de ani, oferind o oportunitate rară de a observa cum reacționează plantele la stresul climatic extrem.

Analizând ADN-ul plantelor, cercetătorii au urmărit modul în care au evoluat variantele genetice asociate toleranței la climă. După instalarea secetei, unele populații au început să prezinte mai frecvent gene și trăsături care favorizează adaptarea la condiții calde și uscate. Descendenții acestor plante au devenit mai eficienți în reținerea apei în frunze, fără a pierde capacitatea de a absorbi dioxid de carbon prin fotosinteză.

Un tip de evoluție rapidă nemaivăzut până acum a fost observat în timpul unei megasecete

Oamenii de știință au observat un tip de evoluție rapidă nemaivăzut până acum. Un aspect important este că populațiile care au evoluat cel mai rapid au fost și cele care s-au refăcut cel mai bine după secetă.

„În esență, am descoperit că populațiile care și-au revenit sunt și cele care au evoluat cel mai rapid”, a explicat autorul principal al studiului, Daniel Anstett, profesor asistent de biologie vegetală la Universitatea Cornell.

„Plantele care au evoluat cel mai repede pentru a-i face față secetei s-au refăcut și cel mai repede. Iar cele care au intrat în perioada de secetă cu variația genetică potrivită au fost cele care au reușit să depășească cel mai bine situația”, a adăugat autoarea principală a studiului, Amy Angert, profesoară la Universitatea British Columbia.

Cercetătorii numesc acest fenomen „salvare evolutivă”. Ideea este că o populație poate evita dispariția dacă evoluează suficient de repede pentru a ține pasul cu schimbările mediului. Pentru a demonstra că a avut loc acest proces, trebuiau îndeplinite trei condiții: o scădere a populației cauzată de schimbările climatice, o evoluție genetică rapidă și o revenire a populației datorată acestei adaptări. Mimulus cardinalis a îndeplinit toate aceste criterii, devenind primul exemplu documentat de salvare evolutivă observat direct în natură.

Descoperirea oferă o mică rază de optimism într-un context general îngrijorător. Rezultatele sugerează că unele specii le-ar putea face față fenomenelor meteorologice extreme asociate schimbărilor climatice (cum ar fi valurile de căldură, secetele sau ploile torențiale) prin adaptare rapidă.

Nu toate speciile au această capacitate de a evolua

Totuși, cercetătorii avertizează că nu toate speciile au această capacitate. Multe plante și animale nu dispun de suficientă diversitate genetică pentru a evolua atât de repede.

„Nu toate speciile vor reuși să se salveze singure. Întrebarea este care dintre ele vor fi precum Mimulus cardinalis și care vor semăna mai mult cu specii precum pinul de Oregon sau ienupărul de Virginia”, a spus Angert.

„Acesta este, într-un fel, globul de cristal care ne poate ajuta să anticipăm viitorul. Identificarea genelor implicate în această evoluție ne-ar putea ajuta să înțelegem ce trăsături le permit populațiilor să le supraviețuiască unor perioade prelungite de secetă”, a adăugat Anstett.

Studiul a fost publicat în revista Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Care este singura primată veninoasă din lume? Puțini oameni știu răspunsul corect!

„Omogenocenul” sau cum oamenii fac ca fauna sălbatică să fie periculos de uniformă

Rechinilor albi le crește un nou tip de dinți pe măsură ce îmbătrânesc

Cum și-au pierdut șerpii membrele?