Oamenii de știință au aflat de ce medicamentele pentru cancer nu funcționează la fel pentru toată lumea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Una dintre cele mai frustrante realități ale oncologiei moderne e că două persoane cu același tip de cancer, același tratament și chiar același medic pot avea rezultate complet diferite. Una se vindecă. Cealaltă nu răspunde la tratament. De ce?

Timp de decenii, răspunsul a fost unul vag: tumori diferite, organisme diferite, biologie complicată. Un nou studiu publicat recent în Nature Communications, realizat de o echipă multidisciplinară de la MRC Laboratory of Medical Sciences din Londra, oferă în sfârșit un răspuns concret, aflat în interiorul celulei tumorale.

Cercetătorii au descoperit că anumite medicamente oncologice nu se răspândesc uniform prin celulele tumorale. În loc să penetreze celula și să acționeze acolo unde e nevoie, o parte dintre acestea sunt atrase de lizozomi, mici structuri celulare care funcționează ca niște centre de reciclare, unde sunt reținute și formează rezervoare interne.

Ținta corectă, adresa greșită: labirintul din interiorul celulei

Tratamentul nu lovește uniform. Unele dintre aceste celule sunt eliminate rapid, însă altele reușesc să evite substanța activă, rămânând ca un „rezervor” de boală în organism. Tocmai aceste celule care scapă nevătămate sunt cele care învață să reziste terapiei, declanșând ulterior revenirea tumorii.

„Am fost surprinși să vedem o variabilitate atât de mare în acumularea medicamentului la nivel celular individual. Această variabilitate era cauzată de acumularea medicamentului în lizozomi, care acționau ca rezervoare, crescând expunerea unor celule la substanța activă prin stocarea și eliberarea ei treptată”, a explicat Dr. Carmen Ramirez Moncayo, autor principal al studiului.

Ce sunt lizozomii

Lizozomii sunt structuri mici prezente în toate celulele animale, responsabile de descompunerea și reciclarea materialelor uzate. Sunt, în esență, sistemul de management al deșeurilor celulare. Problema e că anumite medicamente oncologice sunt atrase de mediul chimic al lizozomilor și reținute acolo, în loc să se distribuie în mod egal prin întreaga celulă. Odată prinse, sunt eliberate lent și inegal, creând zone cu o concentrație ridicată și zone aproape neafectate în interiorul aceleiași tumori.

Studiul s-a concentrat pe o clasă importantă de medicamente numite inhibitori PARP, utilizați pe scară largă în tratamentul cancerului ovarian, de sân și de prostată. Dar nu toți inhibitorii PARP se comportă la fel: rucaparib și niraparib sunt afectați semnificativ de acest mecanism de captare lizozomală, în timp ce olaparib nu prezintă același comportament. Altfel spus, alegerea tratamentului contează.

Traseul medicamentului: de la intrarea în celulă la „zonele oarbe” ale tumorii

Noutatea studiului constă în utilizarea imagisticii prin spectrometrie de masă, o tehnologie de vârf care le-a permis cercetătorilor să observe direct traseul moleculelor de tratament chiar în țesuturile tumorale ale pacienților. Prin această cartografiere spațială, echipa a putut identifica punctele exacte unde medicamentul se acumulează și zonele unde acesta lipsește cu desăvârșire.

Mai mult, aceste date au fost comparate cu expresia genică din același fragment de țesut (procesul prin care informația dintr-o genă este „citită” și transformată în proteine funcționale, indicând cât de activă este o celulă într-un anumit moment). Este pentru prima dată când distribuția unui tratament în interiorul unei tumori a fost vizualizată cu o asemenea precizie.

Ce înseamnă asta pentru pacienți

Descoperirea deschide o direcție nouă în medicina personalizată. Înțelegând cum se distribuie medicamentele în interiorul celulelor, cercetătorii speră să identifice semnătura moleculară a tumorii fiecărui pacient și să adapteze tratamentul în consecință, alegând medicamentul potrivit sau ajustând doza pentru a compensa efectul de captare lizozomală.

Până acum, oncologia s-a concentrat pe întrebarea simplă: ajunge sau nu medicamentul la tumoră? Studiul actual ne forțează însă să privim în profunzime, spre felul în care substanța se distribuie în masa tumorală și, mai ales, la nivelul fiecărei celule. Este o perspectivă microscopică pe care oncologia nu a avut-o până de curând și care ne permite să înțelegem, în sfârșit, de ce tratamente care par promițătoare la început eșuează subit.

Surse:

https://www.sciencedaily.com/releases/2026/03/260326075550.htm

https://medicalxpress.com/news/2026-03-hidden-drug-reservoirs-cancer-cells.html

https://www.nature.com/articles/s41467-026-70558-1

https://scitechdaily.com/the-surprising-reason-cancer-treatments-dont-work-for-everyone/

Vă mai recomandăm să citiți și:

O moleculă experimentală ar putea trata una dintre cele mai agresive forme de cancer

Cafeaua de dimineață ar putea ajuta la combaterea cancerului, indică un studiu

Un supliment anti-îmbătrânire ar putea contribui la evoluția celulelor canceroase

Un nanomaterial pe bază de fier elimină celulele canceroase fără a afecta țesutul sănătos