Oamenii de știință au descoperit că o singură modificare genetică minoră poate determina dacă un virus de la liliac rămâne la aceste animale sau se transformă într-o amenințare globală pentru oameni.
Majoritatea epidemiilor de boli infecțioase încep atunci când un virus sau un alt agent patogen trece de la animale la oameni. Mulți oameni de știință sunt de părere că acesta este și modul în care a început pandemia de COVID-19, virusul SARS-CoV-2 avându-și originea într-o familie de coronavirusuri prezente la lilieci.
Acum, o echipă internațională de cercetători a descoperit dovezi că modificarea unui singur aminoacid dintr-o proteină a coronavirusului poate altera dramatic modul în care virusul interacționează cu sistemul imunitar al liliecilor și al oamenilor.
Studiul, publicat în revista Cell Host & Microbe, oferă perspective noi asupra modului în care un virus animal altminteri inofensiv poate evolua într-unul capabil să provoace boli grave la oameni.
Pentru a investiga acest mecanism, echipa a comparat SARS-CoV-2 cu un coronavirus de liliac strâns înrudit, numit RaTG13, care infectează liliecii, dar nu este cunoscut ca fiind capabil să infecteze oamenii. Folosind prima linie celulară pulmonară cultivată în laborator obținută de la liliacul mare cu potcoavă, cercetătorii au analizat interacțiunile din celulele pulmonare umane și cele de liliac.
O proteină virală specifică, numită OrfB9, a atras atenția specialiștilor. Variantele OrfB9 ale SARS-CoV-2 și RaTG13 diferă printr-un singur aminoacid dintr-un total de aproximativ 100, însă acea diferență minusculă a avut efecte izbitoare.
În celulele pulmonare umane, varianta OrfB9 a virusului SARS-CoV-2 a blocat un sistem important de alarmă imunitară, permițând virusului să se multiplice mult mai ușor. În celulele pulmonare de liliac, varianta virusului RaTG13 a avut efectul opus, activând o proteină imunitară care a ajutat la menținerea virusului sub control.
Descoperirea scoate în evidență modul în care chiar și cele mai mici mutații genetice pot influența bariera speciei.
„Diferența dintre un virus care rămâne la lilieci și unul care trece la oameni și provoacă o boală catastrofală se poate rezuma la modificări genetice remarcabil de mici”, a declarat dr. Nevan J. Krogan, autor principal al studiului, scrie SciTechdaily.
„Cartografiind aceste interacțiuni la nivel de proteine, putem citi semnatura moleculară ce prezice riscul de transmitere la om. Este tipul de sistem de avertizare timpurie de care lumea are nevoie.”
Prin identificarea acestor modificări moleculare, cercetătorii speră să îmbunătățească capacitatea de a recunoaște virusurile de la animale, cu cel mai mare potențial de a trece la oameni, înainte ca aceștia să declanșeze viitoare pandemii.
Un virus transmis de țânțari care afectează creierul se răspândește mai repede decât de obicei
Oamenii de știință au descoperit un virus gigantic care se reproduce într-un mod complet unic
Care este diferența dintre hantavirus și SARS-CoV-2?
Virusurile nu au nevoie de mutații speciale pentru a infecta oamenii, arată un studiu