5 experimente psihologice care ne-au schimbat felul în care ne înțelegem pe noi înșine

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cât de greu este să refuzi un ordin venit din partea unei autorități? Ai susține în fața unui grup ceea ce vezi cu propriii ochi, dacă toți ceilalți ar spune că te înșeli? Și te-ai opri să ajuți un necunoscut aflat în dificultate dacă ai întârzia la o întâlnire importantă?

În ultimele decenii, psihologii au încercat să răspundă unor astfel de întrebări prin experimente devenite celebre. Unele au schimbat radical felul în care înțelegem obediența, conformismul, autocontrolul sau disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți.

Nu toate concluziile inițiale au rezistat însă neschimbate. Unele studii au fost reinterpretate, altele au fost criticate pentru metodele folosite, iar câteva dintre ele nu ar mai putea fi realizate astăzi în aceeași formă din motive etice.

1. Experimentul Milgram – cât de departe mergem când primim un ordin?

La începutul anilor ’60, psihologul american Stanley Milgram a vrut să afle cât de departe sunt dispuși oamenii să meargă atunci când o persoană percepută drept autoritate le cere să facă ceva care intră în conflict cu propria conștiință.

Participanților li se spunea că iau parte la un studiu despre memorie și învățare și că trebuie să administreze șocuri electrice unei alte persoane pentru fiecare răspuns greșit. Intensitatea aparentă a șocurilor creștea progresiv, până la niveluri indicate pe aparat ca fiind extrem de periculoase.

În realitate, nimeni nu primea șocuri. Persoana aflată în cealaltă încăpere era un complice al cercetătorilor, iar reacțiile de durere erau simulate.

Cu toate acestea, în varianta devenită celebră a experimentului, 65% dintre participanți au ajuns până la nivelul maxim de 450 de volți, la îndemnul experimentatorului.

Experimentul nu demonstrează că oamenii execută orice ordin, indiferent de situație. Dar a devenit una dintre cele mai puternice demonstrații ale influenței pe care o poate avea o autoritate percepută drept legitimă asupra comportamentului.

2. Experimentul Stanford – studiul celebru ale cărui concluzii au fost puse sub semnul întrebării

În 1971, psihologul Philip Zimbardo a organizat la Universitatea Stanford un experiment în care 24 de tineri au primit aleatoriu rolurile de „gardieni” și „deținuți” într-o închisoare improvizată.

Studiul trebuia să dureze două săptămâni, dar a fost oprit după numai șase zile. Potrivit relatării devenite celebre, unii dintre „gardieni” au început să manifeste comportamente abuzive, în timp ce mai mulți „deținuți” au prezentat semne de suferință psihologică.

Experimentul a fost folosit timp de decenii drept exemplu pentru puterea situației și a rolurilor sociale asupra comportamentului.

Ulterior însă, această interpretare a fost contestată.

Documente, înregistrări și mărturii analizate la zeci de ani după experiment au indicat că unii dintre „gardieni” ar fi fost încurajați de cercetători să adopte anumite comportamente și că reacțiile participanților nu au fost atât de spontane pe cât sugera povestea devenită celebră.

Din acest motiv, Stanford Prison Experiment rămâne important în istoria psihologiei, dar astăzi este și un exemplu despre necesitatea de a analiza critic chiar și cercetările devenite celebre.

3. Experimentul Asch – ai spune că vezi ceva ce nu vezi doar pentru că grupul spune asta?

În anii ’50, psihologul Solomon Asch a realizat o serie de experimente devenite clasice despre conformism.

Participanților li se arătau mai multe linii și li se cerea să spună care dintre ele avea aceeași lungime cu o linie de referință. Răspunsul era evident.

Exista însă o capcană: ceilalți oameni din încăpere erau complici ai cercetătorului și, la anumite întrebări, ofereau în mod deliberat același răspuns greșit.

Pus în situația de a fi singurul care vede lucrurile diferit, participantul trebuia să aleagă între ceea ce îi spuneau propriii ochi și opinia unanimă a grupului.

În aproximativ o treime dintre încercările critice, participanții s-au conformat răspunsului greșit oferit de majoritate.

Experimentul a devenit una dintre demonstrațiile clasice ale presiunii sociale și ale dificultății de a ne susține propria judecată atunci când toți cei din jur afirmă contrariul.

4. Experimentul „marshmallow” – autocontrol sau mediul în care crește copilul?

La sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, psihologul Walter Mischel și colegii săi au realizat la Stanford experimente despre capacitatea copiilor de a amâna o recompensă.

Un copil era lăsat într-o cameră cu o recompensă – devenită celebră ulterior sub forma unui marshmallow – și putea să o mănânce imediat sau să aștepte pentru a primi o recompensă mai mare.

Studiile ulterioare au sugerat că acei copii care reușeau să aștepte aveau, în medie, rezultate mai bune în anumite domenii mai târziu în viață.

De aici s-a răspândit ideea că simpla capacitate de autocontrol din copilărie ar putea prezice succesul viitor.

Cercetările ulterioare au arătat însă că lucrurile sunt mai complicate.

Mediul familial, statutul socioeconomic, experiențele anterioare și încrederea copilului că recompensa promisă chiar va veni pot influența puternic decizia de a aștepta.

Astfel, testul marshmallow nu este o „probă” simplă a voinței și nici un test care poate prezice destinul unui copil. Tocmai reinterpretarea sa arată cât de mult a evoluat psihologia în ultimele decenii.

5. Experimentul „Good Samaritan” – ai ajuta pe cineva dacă te-ai grăbi?

În 1973, psihologii John Darley și Daniel Batson au realizat la Princeton Theological Seminary unul dintre cele mai interesante experimente despre comportamentul altruist.

Participanții erau studenți la teologie și trebuiau să se deplaseze într-o altă clădire pentru a susține o prezentare. Unora li se ceruse chiar să vorbească despre parabola Bunului Samaritean.

Pe drum, fiecare întâlnea un om prăbușit într-o ușă, care tușea și gemea și părea să aibă nevoie de ajutor.

Cercetătorii modificaseră însă un detaliu: cât de grăbiți credeau participanții că sunt.

Dintre cei cărora li se spusese că au suficient timp, 63% s-au oprit să ajute. Dintre cei cărora li se spusese că întârzie, doar 10% au făcut același lucru.

Faptul că unii dintre participanți se pregăteau să vorbească tocmai despre Bunul Samaritean nu a avut un efect comparabil cu presiunea timpului.

Experimentul a devenit un exemplu clasic al felului în care o situație aparent banală – în acest caz, faptul că ne grăbim – poate influența comportamentul prosocial.

Ce ne spun astăzi aceste experimente?

Poate cea mai interesantă concluzie nu este că oamenii sunt ușor de manipulat, ci că personalitatea nu explică singură comportamentul.

Autoritatea, presiunea grupului, timpul disponibil, experiențele anterioare și mediul social pot influența ceea ce facem într-o anumită situație.

În același timp, istoria acestor experimente spune ceva important și despre psihologie ca știință. Rezultatele cercetărilor nu sunt adevăruri care rămân neapărat neschimbate. Studiile sunt replicate, metodele sunt reevaluate, apar date noi, iar concluziile pot deveni mai nuanțate.

Experimentul Stanford și testul marshmallow sunt două exemple foarte bune. Ambele au devenit extrem de cunoscute printr-o explicație simplă, dar cercetările ulterioare au arătat că realitatea este considerabil mai complicată.

Știați că?

În experimentul Milgram, 65% dintre participanții din condiția experimentală devenită celebră au continuat până la nivelul maxim de 450 de volți.

Stanford Prison Experiment trebuia să dureze două săptămâni, dar a fost întrerupt după numai șase zile. Interpretarea rezultatelor sale este astăzi puternic contestată.

În experimentele lui Solomon Asch, participanții s-au conformat răspunsului evident greșit al grupului în aproximativ o treime dintre încercările critice.

Testul marshmallow a fost reinterpretat ulterior, cercetătorii arătând că mediul socioeconomic și experiențele copilului trebuie luate în calcul atunci când sunt analizate rezultatele.

În experimentul „Good Samaritan”, 63% dintre participanții care nu se grăbeau s-au oprit să ajute, comparativ cu numai 10% dintre cei cărora li se spusese că întârzie.

Surse:

https://www.verywellmind.com/famous-social-psychology-experiments-2795667

https://www.simplypsychology.org/milgram.html

https://www.britannica.com/science/Milgram-experiment

https://users.ssc.wisc.edu/~japiliav/357/FromJerusalemtoJericho.pdf

https://bps.stanford.edu/home/science-correcting-itself/science-correcting-itself-ongoing-controversies

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un experiment sugerează că oamenii nu se nasc dreptaci sau stângaci, ci devin pe parcurs

Melvin Lerner și experimentul care a dezvăluit o latură întunecată a omenirii

Un medicament experimental împiedică celulele canceroase să se ascundă de sistemul imunitar

Un experiment medical de succes oferă speranță pentru cazurile dificile de fertilitate