Nu numai că delfinii pot folosi unelte, dar acest lucru le și modifică genele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nu numai că delfinii pot folosi unelte, dar acest lucru le și modifică genele. O mică populație de delfini din Shark Bay, Australia, folosește o tehnică de hrănire unică: își acoperă botul cu un burete marin înainte de a scormoni fundul mării în căutarea peștilor ascunși sub nisip.

Buretele le protejează botul de particulele abrazive și le permite să exploreze o suprafață mai mare și ape mai adânci. Cercetătorii cunosc acest comportament de peste 25 de ani, iar el reprezintă unul dintre cele mai cunoscute exemple de utilizare a uneltelor în rândul delfinilor.

Spre deosebire de o altă tehnică observată în Shark Bay, numită „shelling”, în care delfinii folosesc scoici pentru a prinde pești și pe care o învață de la alți membri ai grupului, folosirea bureților este transmisă de la mamă la pui. Comportamentul este dificil de învățat, deoarece buretele afectează ecolocația, însă avantajele sale sunt suficient de importante încât tradiția s-a păstrat de-a lungul generațiilor.

Nu numai că delfinii pot folosi unelte, dar acest lucru le și modifică genele. Ce au găsit cercetătorii în ADN?

Nu numai că delfinii pot folosi unelte, dar acest lucru le și modifică genele. Un nou studiu arată că delfinii care folosesc bureți nu se deosebesc doar prin comportament. Ei prezintă și diferențe subtile la nivelul epigenomului, adică al modificărilor chimice reversibile care influențează activitatea genelor fără a schimba secvența ADN-ului. Descoperirea sugerează că un comportament învățat și transmis cultural poate lăsa o „amprentă” biologică.

Pentru a investiga această ipoteză, cercetătorii au analizat probe de piele recoltate de la 96 de delfini pe parcursul a peste două decenii. Dintre aceștia, 23 erau cunoscuți pentru utilizarea bureților, iar 73 nu practicau această tehnică. Echipa a examinat aproape 30.000 de locuri din genom unde poate apărea metilarea ADN-ului, una dintre cele mai importante modificări epigenetice.

Metilarea ADN-ului funcționează ca un regulator al activității genelor, crescând sau reducând expresia acestora fără a modifica informația genetică. Aceste modele se pot schimba în funcție de vârstă, alimentație, stres sau condițiile de mediu, explică ScienceAlert.

Cu ajutorul unui model de învățare automată, cercetătorii au verificat dacă tiparele de metilare îi pot diferenția pe delfinii care folosesc bureți de cei care nu o fac. Modelul a reușit acest lucru cu o precizie moderată, însă nu a identificat o singură modificare majoră. În schimb, diferențele au fost distribuite în mai multe regiuni ale genomului, modelul bazându-se pe 21 de situri diferite de metilare.

Legătura dintre cultură și biologie

Oamenii de știință încă nu știu dacă folosirea bureților produce aceste modificări epigenetice sau dacă anumite diferențe existente îi fac pe unii delfini mai predispuși să adopte acest comportament. De asemenea, este posibil ca ambele fenomene să fie influențate de stilul de viață asociat acestei tehnici de hrănire.

Autorii subliniază că studiul are și o limitare importantă: au putut analiza doar probe de piele, singurul tip de țesut care poate fi prelevat în siguranță de la delfinii sălbatici. Prin urmare, nu se știe dacă aceleași modificări apar și în creier sau în alte organe implicate în controlarea comportamentului.

Chiar și așa, cercetarea oferă noi indicii despre legătura dintre cultură și biologie. Dacă rezultatele vor fi confirmate, ele ar putea arăta că tradițiile transmise de la o generație la alta influențează organismul nu doar prin evoluția genetică, ci și prin modificări epigenetice, un mecanism mult mai rapid de adaptare la mediu.

Studiul a fost publicat în revista Philosophical Transactions B.

Vă recomandăm să citiți și:

O plantă considerată dispărută de 60 de ani a reapărut brusc

Ceva ciudat se întâmplă cu animalele care trăiesc în orașe, arată un studiu global

15 superputeri reale ale albinelor pe care oamenii de știință încă le studiază

Râurile Pământului rămân fără oxigen, iar fenomenul riscă să se agraveze