Comunitățile preistorice de pe insula japoneză Kyushu au fost afectate de una dintre cele mai mari erupții vulcanice din Holocen, produsă în urmă cu 7.300 de ani de către vulcanul submarin Kikai. Până acum, arheologii presupuneau că dezastrul a eliminat vânătorii-culegători din Japonia, însă un studiu recent sugerează că unii oameni au supraviețuit.
Vulcanul Kikai se află la aproximativ 30 de kilometri sud de Kyushu, sub Marea Chinei de Est. Erupția Kikai-Akahoya a generat curgeri piroclastice extrem de fierbinți, care s-au răspândit rapid peste mare și pe insulă, distrugând totul în cale. Dezastrul a provocat și tsunamiuri masive, cutremure puternice și depuneri groase de cenușă vulcanică. Erupția vulcanică aproape a anihilat vânătorii-culegători din Japonia.
Analizând date arheologice din diferite zone ale insulei, cercetătorii au ajuns la concluzia că populația Jōmon nu a dispărut complet. În schimb, unii supraviețuitori s-ar fi deplasat din sud spre nord, unde comunitățile lor au continuat să se dezvolte.
În sudul și centrul insulei, erupția a provocat distrugeri majore, depopulare și întreruperea îndelungată a unor tradiții culturale. La situl arheologic Numerikawa, de exemplu, au fost descoperite numeroase fragmente de ceramică în straturile mai vechi decât erupția. Deasupra stratului de materiale vulcanice nu mai apare însă ceramică, ceea ce sugerează că așezarea a fost abandonată după catastrofă.
Alte descoperiri indică însă că o parte a populației a reușit să scape. Cercei din piatră cu formă alungită, întâlniți în sudul insulei înainte de erupție, au început să apară imediat după eveniment și în nord, unde au devenit tot mai răspândiți. Acest lucru sugerează că unii supraviețuitori s-au refugiat în acea regiune, scrie IFL Science.
„Modelarea demografică a confirmat că populația de pe coasta nordică a insulei Kyushu a continuat să crească după erupție. Această evoluție ar fi putut fi favorizată de refugiații care au părăsit sudul insulei și s-au deplasat spre nord”, explică autorii studiului.
Sosirea noilor locuitori a dus la formarea unor rețele sociale și a unor dinamici culturale noi, favorizând apariția unui stil ceramic cunoscut drept tradiția Sobata. Totodată, comunitățile din nord și-au extins practicile de vânătoare maritimă, iar harpoanele din piatră au început să fie folosite la o scară mai largă în regiune și pe insulele apropiate.
Cercetătorii concluzionează că societățile Jōmon nu au dispărut complet, dar nici nu au supraviețuit fără schimbări. Erupția a provocat pierderi umane și abandonarea unor așezări în sud, în timp ce populația din nord a crescut considerabil.
Studiul a fost publicat în revista Science Advances.
Cine a supraviețuit erupției Vezuviului? Urmele lăsate de oamenii care au fugit din Pompeii
ADN-ul străvechi dezvăluie cum s-a schimbat Europa după căderea Romei
Cât de sângeros a fost în realitate Ivan cel Groaznic, diplomatul de geniu divinizat de Stalin