De ce ne place cafeaua chiar dacă la început ni se pare amară?

De ce ne place cafeaua, deși gustul ei amar ne respinge la început? Cercetătorii au descoperit un semnal lent care pleacă din intestin și ne învață creierul să iubească anumite alimente.

Prima cafea din viață rareori e plăcută, pentru că gustul amar e respingător, în mod natural. Totuși, cu timpul, milioane de oameni ajung să nu mai poată începe ziua fără ea. Cercetătorii de la Universitatea California din San Francisco (UCSF) spun că au aflat de ce ne place cafeaua, relatează Infobae.

Dopamina este substanța prin care creierul ne învață ce merită căutat. Până acum era cunoscută mai ales pentru reacțiile ei rapide, de câteva secunde, de exemplu când vedem mâncarea preferată. Studiul, publicat în revista Nature, arată că există și o variantă mult mai lentă, care nu pornește de la ochi sau de la nas, ci din stomac.

Senzorii din sistemul digestiv detectează zahărul și grăsimile și trimit semnale spre creier, care eliberează dopamină timp mai îndelungat. Cu fiecare repetare, acest semnal schimbă felul în care percepem gustul care l-a precedat. „Odată ce creierul a învățat să asocieze gustul cafelei cu efectul cofeinei, cafeaua începe să aibă un gust mult mai bun”, a explicat Zachary Knight, profesor de fiziologie la UCSF și autorul principal al studiului.

Ca să vadă doar efectul nutrienților, fără gust, cercetătorii le-au introdus șoarecilor apă cu zahăr sau un lichid asemănător unui milkshake direct în stomac. Semnalul a început să crească la aproximativ 54 de secunde după ce hrana a ajuns în stomac și a rămas ridicat aproape zece minute. Când l-au blocat, animalele au mâncat normal, dar nu au mai învățat că un gust nou înseamnă calorii. Invers, când au activat semnalul artificial după un gust fără calorii, șoarecii au început să-l prefere.

Cea mai mare surpriză: atât la șoareci, cât și la oameni, dopamina eliberată a fost mult mai puternică în emisfera stângă. Psihologa Dana Small, de la Universitatea Yale, a reanalizat imaginile cerebrale a 13 bărbați care băuseră un milkshake sau o băutură fără calorii. Marc Tittgemeyer, de la Institutul Max Planck din Köln, a ajuns la aceeași concluzie studiind 38 de adulți care consumaseră glucoză. Motivul acestei diferențe nu se cunoaște încă.

Cercetătorii cred că, într-o zi, preferințele alimentare ar putea fi modificate subtil. Echipa nu a studiat medicamentele de tip GLP-1, folosite pentru slăbit. Totuși, Knight bănuiește că acestea ar putea reduce semnalul dopaminei declanșat de nutrienți, astfel încât unele alimente să devină, cu timpul, mai puțin atrăgătoare.