Originile muzicii ar putea avea cel puțin 135.000, poate chiar milioane de ani vechime

Muzica ocupă un loc important în societățile umane și depășește barierele culturale și lingvistice. Fie că suntem muzicieni experimentați sau doar pasionați de audiție, există un motiv pentru care muzica este prezentă la atât de multe sărbători, festivaluri și reuniuni. Dar cât de vechi sunt originile muzicii? Un nou articol științific susține că strămoșii noștri Homo sapiens aveau deja capacități muzicale în urmă cu cel puțin 135.000 de ani, posibil chiar mult mai devreme.

Cât de vechi sunt originile muzicii? Autorii definesc muzicalitatea drept „ansamblul abilităților necesare pentru a percepe, produce și aprecia muzica”. Stabilirea momentului în care aceste capacități au evoluat s-a dovedit însă dificilă.

Printre dovezile arheologice se numără o cochilie de melc marin veche de 17.000 de ani, care încă poate produce trei note, și fluiere din os vechi de 12.000 de ani, concepute pentru a imita strigătele păsărilor răpitoare.

Cele mai vechi fluiere cunoscute sunt însă mult mai vechi, datând de acum aproximativ 40.000 de ani. Un obiect asemănător unui flaut, descoperit într-o peșteră din Slovenia, le-a fost atribuit de către unii cercetători neanderthalienilor, nu oamenilor moderni, sugerând că Homo sapiens nu a fost singura specie umană capabilă să producă muzică.

Cât de vechi sunt originile muzicii? Cum a apărut muzica?

Instrumentele nu sunt indispensabile pentru a face muzică, dar cântatul vocal nu lasă, din păcate, urme arheologice. Există chiar o teorie numită „muzilimbaj”, potrivit căreia un sistem de comunicare melodios, asemănător cântului coral, ar fi precedat apariția muzicii și a limbajului în formele pe care le cunoaștem astăzi.

Cercetătorii Oliver T. Bellman, Melina Witt și Marisa Hoeschele au analizat dovezi arheologice și date genomice pentru a stabili cel mai recent moment posibil în care muzicalitatea ar fi apărut la Homo sapiens.

Deoarece muzica există, într-o formă sau alta, în aproape toate culturile umane cunoscute, autorii consideră că această capacitate trebuie să fi apărut înainte de prima mare separare a populațiilor speciei noastre, petrecută în urmă cu aproximativ 135.000 de ani. Această divizare a dus la apariția populațiilor Khoisan din Africa de Sud. Cercetătorii susțin și că limbajul ar fi trebuit să apară înainte de acest moment, ceea ce ar explica asemănările fundamentale dintre structurile miilor de limbi vorbite astăzi.

„Datele genomice stabilesc aproximativ 135.000 de ani în urmă drept o limită minimă pentru existența oamenilor moderni, însă componentele esențiale ale muzicalității și premisele lor biologice, precum învățarea vocală sau transmiterea culturală, ar fi putut avea istorii evolutive distincte, s-ar fi putut dezvolta treptat și ar putea fi chiar mai vechi decât specia noastră”, scriu autorii, citați de IFL Science.

Oamenii nu sunt singurele ființe capabile de a face muzică

Cimpanzeii, cele mai apropiate rude non-umane ale noastre, au fost observați legănându-se, bătând din picioare și aplaudând în ritmul muzicii, ceea ce sugerează că au cel puțin un simț al ritmului.

Aceștia sunt cunoscuți și pentru capacitatea de a bate ritmuri, după cum a demonstrat un studiu recent asupra unui cimpanzeu numit Ayumu. Acesta își combină abilitățile de percuționist cu vocalizările, iar expresiile sale faciale le sugerează cercetătorilor că se bucură din plin de activitate.

„Deși muzicalitatea în forma sa completă se întâlnește la specia noastră, multe dintre componentele sale fundamentale provin probabil dintr-un patrimoniu comun străvechi, anterior separării liniilor evolutive Homo și Pan”, petrecută în urmă cu 6-8 milioane de ani, scriu cercetătorii.

Stabilirea pragului de 135.000 de ani oferă astfel un reper pentru viitoarele studii, care ar putea contribui la înțelegerea nu doar a muzicalității, ci și a altor capacități cognitive, precum povestitul și compunerea de poezii.

„Privind spre viitor, considerăm că muzicalitatea oferă un punct de referință empiric esențial pentru reconstituirea evoluției minții și a comunicării umane”, concluzionează autorii.

Studiul a fost publicat în revista Frontiers in Psychology.

Vă recomandăm să citiți și:

Ce a dezvăluit un dinte vechi de 66 de milioane de ani despre Tyrannosaurus rex?

Momentul în care oamenii au început să folosească substanțe psihoactive, posibil descoperit

Cum a reușit ciuma să reapară la sute de ani după Moartea Neagră?

Cum mirosea Egiptul antic? Aromele pe care cercetătorii încearcă să le readucă la viață