Oamenii de știință au descoperit de ce sistemul natural de încălzire al organismului devine mai puțin receptiv odată cu vârsta.
Pe măsură ce îmbătrânim, a rămâne cald poate deveni mai dificil, dar motivul poate depăși modificările circulației sau ale masei musculare.
Adânc în interiorul corpului, un tip specializat de grăsime acționează ca un încălzitor încorporat, arzând calorii pentru a produce căldură atunci când temperaturile scad. Cu timpul, însă, acest sistem devine mai puțin receptiv, afectând potențial nu numai modul în care corpul gestionează frigul, ci și modul în care folosește energia.
Acum, cercetătorii de la City of Hope au descoperit un mecanism biologic care ajută la explicarea motivului pentru care acest sistem natural de încălzire încetinește odată cu vârsta.
Studiul lor, publicat în Nature, dezvăluie modul în care comunicarea dintre nervi, celulele imune și grăsimile producătoare de căldură se schimbă în timp.
„Învățarea modului în care organismul controlează acest proces poate oferi informații despre obezitate, diabet de tip 2 și alte tulburări metabolice”, a spus Qiong Wang, autorul corespondent al studiului și profesor asociat la Institutul de cercetare Arthur Riggs Diabetes & Metabolism din City of Hope.
Grăsimea producătoare de căldură a corpului conține celule cu diferite niveluri de activitate. Cercetările anterioare au descoperit că unele au UCP1 abundent, o proteină care generează căldură, în timp ce altele conțin mai puțin și produc mai puțină căldură.
Noul studiu a identificat un amestec similar în probele de grăsime termogenă umană, cunoscută medical drept țesut adipos brun sau grăsime brună, deși majoritatea experimentelor au fost efectuate la șoareci.
Acest amestec pare să ofere corpului o rezervă de capacitate de încălzire. Când temperaturile scad, semnalele nervoase și imune încurajează celulele mai puțin active să-și crească producția de căldură. Când cererea de căldură se ușurează, sistemul poate reduce din nou această activitate.
La șoarecii mai în vârstă, această ajustare a devenit lentă. Grăsimea lor termogenă a păstrat capacitatea de a produce mai multă căldură, dar a durat mai mult timp pentru a răspunde, ceea ce a făcut mai greu ca animalele să-și mențină temperatura corpului în timpul expunerii la frig.
Cercetătorii au testat apoi dacă ar putea întrerupe calea din spatele acelui răspuns întârziat. Utilizarea medicamentului mifepristonă pentru a bloca o parte a căii a restabilit o anumită producție de căldură la șoarecii mai în vârstă.
Animalele au generat mai multă căldură și au ars mai multă energie. Constatarea sugerează că cel puțin o parte din declinul funcției de grăsime termogenă poate fi reversibilă, scrie Scitechdaily.
„Țesutul adipos arde și glucoza și grăsimile, iar activitatea sa tinde să scadă odată cu vârsta. Dacă oamenii de știință pot găsi o modalitate sigură și precisă de a restabili această activitate, această cercetare fundamentală ar putea în cele din urmă să aprofundeze înțelegerea problemelor metabolice legate de vârstă, inclusiv obezitatea și diabetul de tip 2.”
Un studiu a descoperit că frigul declanșează o cale moleculară care prelungește viața
Originile reci ale primatelor: Primii noștri strămoși au evoluat în frig, nu la tropice
De ce răcim mai des iarna și de ce frigul nu este principalul vinovat?
De ce nu este bine să punem cartonul cu ouă direct în frigider?