Ceva din cer influențează cantitatea de energie pe care o pot capta parcurile eoliene. Energia produsă de parcurile eoliene offshore devine tot mai importantă, însă cercetătorii încă încearcă să înțeleagă pe deplin modul în care acestea funcționează în condiții reale. Majoritatea studiilor despre energia eoliană presupun cer senin și aer uscat, deși, în realitate, cerul este adesea acoperit de nori, mai ales deasupra oceanelor.
Ceva din cer influențează cantitatea de energie pe care o pot capta parcurile eoliene. Un studiu recent arată cum norii influențează producția turbinelor eoliene și cum acestea pot modifica, la rândul lor, formațiunile noroase. Potrivit estimărilor bazate pe observații satelitare, norii acoperă aproximativ 67% din suprafața Pământului. Deasupra oceanelor, cerul este aproape permanent înnorat, mai puțin de 10% din suprafața acestuia fiind lipsită de nori la un moment dat.
Cercetătorii, conduși de fizicianul Davide Selvatici, de la Universitatea Twente (Țările de Jos), subliniază că înțelegerea interacțiunilor dintre parcurile eoliene și atmosferă este esențială pentru estimarea producției de energie și proiectarea instalațiilor. Rolul norilor în aceste procese este însă insuficient studiat.
Studiul s-a concentrat asupra norilor stratocumulus, formațiuni joase care se întind adesea pe suprafețe mari, aproape continue, deasupra limitei superioare a stratului limită atmosferic. Acesta este stratul de aer aflat în apropierea suprafeței terestre, influențat de obstacole precum relieful, vegetația, clădirile și suprafața oceanelor. Înălțimea sa variază în funcție de condițiile atmosferice, în timp ce turbinele eoliene au o înălțime fixă.
Prin simulări realizate în diferite condiții meteorologice, cercetătorii au descoperit că turbinele pot produce mai multă energie atunci când norii stratocumulus sunt acoperiți de un strat de aer uscat. Acesta răcește norii, deoarece trimite mai puțină căldură înapoi către ei decât aerul umed. Aerul răcit devine mai dens și coboară, generând mișcări care intensifică turbulențele din stratul limită și îi cresc înălțimea. Astfel, vânturile mai puternice ajung la turbine, care pot capta mai multă energie, explică ScienceAlert.
În schimb, un strat de aer umed deasupra norilor produce efectul opus. Diferențele energetice dintre nori și aerul superior sunt mai mici, ceea ce reduce intensitatea mișcărilor atmosferice. Stratul limită rămâne mai aproape de suprafața oceanului, iar vânturile încetinesc înainte de a ajunge la turbine, diminuând energia disponibilă.
Cercetătorii au constatat că și turbinele pot modifica norii joși și subțiri. Atunci când baza acestora se află aproape de partea superioară a rotorului, parcurile eoliene pot reduce cantitatea de apă lichidă din nori și gradul de acoperire a cerului, observație compatibilă cu datele satelitare.
Rezultatele sugerează că interacțiunile dintre nori și turbine trebuie luate în considerare atunci când sunt proiectate și amplasate parcurile eoliene offshore. Acestea pot influența atât dispunerea instalațiilor, cât și cantitatea de energie produsă în diferite condiții meteorologice. În continuare, cercetătorii intenționează să extindă simulările pentru a include mai multe tipuri de vreme și configurații de parcuri eoliene.
Studiul a fost publicat în Journal of Renewable and Sustainable Energy.
Test de cultură generală. Care este cel mai deștept pește?
Lumea rămâne fără nisip de râu. De ce este aceasta o problemă?
Misterul giganților dispăruți ar putea fi rezolvat! Ce s-a descoperit în sudul Australiei?
Ceva ce savanții au crezut că este unic oamenilor tocmai a fost observat și la maimuțe