Apicultorul care a învins Everestul

Un om la locul lui

Chiar şi după ce a devenit celebru în toată lumea şi a fost înnobilat de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, sir Edmund a preferat să trăiască discret, fără să iasă prea mult în evidenţă. Iar când a fost învins, într-un final, de bătrâneţe, pe 11 ianuarie anul acesta, a lăsat o amintire plăcută tuturor celor care l-au cunoscut.

• Telescopul Webb a descoperit o galaxie spirală masivă de la începuturile Universului
• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar

"Cu toţii avem visuri, dar Ed are visuri, apoi are această forţă incredibilă, merge înainte şi le îndeplineşte", spunea despre Hillary unul dintre prietenii săi de-o viaţă, Jim Wilson.

"Sir Ed se descria pe sine ca fiind un neozeelandez comun, cu însuşiri modeste. În realitate, a fost un colos. A fost un adevărat erou care nu numai că a învins Everestul, dar a dus o viaţă caracterizată de hotărâre, modestie şi generozitate", a spus Helen Clark, premierul Noii Zeelande, anunţând moartea lui Edmund Hillary.

Prima escaladă

Edmund Percival Hillary s-a născut pe 20 iulie 1919, în oraşul neozeelandez Auckland, bunicii lui fiind britanici din Yorkshire, care au emigrat în secolul XIX. În copilărie şi în adolescenţă, Edmund le-a dat destul de furcă părinţilor. A fost un copil extrem de timid; mic de înălţime, prefera să se izoleze de colegi şi să trăiască în compania cărţilor şi a visurilor sale aventuroase.

Abia după ce a trecut de 16 ani a mai căpătat încredere în forţele proprii şi a simţit pentru prima dată atracţia muntelui. Era deja un tânăr înalt, de aproape 1,90 metri, şi învăţase să boxeze. O excursie cu colegii de liceu la muntele Ruapehu i-a inoculat microbul înălţimilor. A observat că, în ciuda staturii sale care îl făcea puţin neîndemânatic, era mai puternic şi mai rezistent decât colegii săi.

După absolvirea liceului, Hillary a urmat cursuri de matematică şi ştiinţe la Universitatea din Auckland şi a făcut prima escaladă, pe muntele Ollivier, în Alpii sudici, în 1939. A devenit apoi apicultor, o meserie care îl ţinea ocupat doar vara, iarna fiind rezervată aventurilor sale montane.

La 91 de metri de glorie

Iniţial, Eric Shipton a fost numit lider al expediţiei, însă a fost înlocuit de John Hunt. Hillary chiar se gândea să renunţe, însă până la urmă a fost convins de ceilalţi să rămână. De asemenea, el plănuia să urce împreună cu prietenul George Lowe, însă şi acest plan a fost schimbat, căci Hunt a stabilit echipele: Edmund urma să plece la drum împreună cu şerpaşul Tenzing Norgay.

La expediţia organizată sub comanda lui Hunt au participat, într-un fel sau altul, peste 400 de persoane, între care 362 pe post de hamali şi 20 de băştinaşi, şerpaşii, oameni care cunoşteau mai bine ca oricine acele locuri.

Expediţia propriu-zisă a pornit în martie 1953, după aşezarea taberei principale. Încet, urcând "pe bucăţi", alpiniştii au reuşit să îşi aşeze ultima tabără la 7.900 de metri altitudine, pregătind asaltul final. Pe 26 mai, echipa formată din Tom Bourdillon şi Charles Evans a făcut o încercare de cucerire a vârfului. A fost însă nevoită să se întoarcă după ce oxigenul lui Evans s-a terminat. Cei doi au reuşit să ajungă la doar 91 de metri de glorie…

Citeste continuarea articolului pe www.clujeanul.ro