Woodhenge, cea mai mare descoperire arheologica?

Descopera

Publicat: 13.12.2010

Descoperirea unei versiuni din lemn a vestigiului Stonehenge – la numai cateva sute de metri de faimosul monument – ar putea fi una dintre cele mai importante realizari arheologice din ultimele decade.

Desigur, acest lucru ar deveni unanim acceptat, daca se va
dovedi ca ceea ce par a fi ramasitele unui templu neolitic chiar
indeplineau acest rol si nu pe cel mai umil, cum se mai crede, al
unui biet tarc din lemn.

Initial, descoperirea realizata de o echipa de arheologi coordonand
un studiu de milioane de lire sterline al Platoului Salisbury a
fost intampinata cu mult entuziasm. Echipa a raportat in iulie ca
ar fi identificat dovezi ale unei imprejmuiri circulare formata din
24 de gropi cu diametrul de cate un metru, in care ar fi putut sta
pari din lemn cu inaltimea de aproximativ 3,65 metri, inconjurati
de un sant cu apa si de damburi lungi de 25 de metri.

Arheologii au explicat ca, la fel ca in cazul Stonehenge,
intrarile in cadrul sitului erau aliniate astfel incat, cu ocazia
solstitiului de vara, razele soarelui sa patrunda in centrul
sferei. Gropile in care staplii din lemn ar fi fost
candva infipti au fost identificate sub pamant cu ajutorul unui
echipament radar cu imagistica geofizica de inalta
rezolutie.

Liderul de cercetare profesor Vince Gaffney de la Universitatea
Birmingham a declarat ca monumantul ritualic a fost construit cu
aproximativ 5000 de ani in urma, avand cam aceeasi varsta cu „ruda”
sa „pietroasa” situata la mai putin de un kilometru distanta si
putand fi folosit pentru festivitatile sau funeraliile elaborate
din Epoca de Piatra.

In urma echipei au aparut, insa, scepticii, care considera ca
dovezile furnizate nu sunt concludente, mai ales ca, spun
detractorii, din imaginile captate de arheologii din Birmingham
reiese ca dispunerea gaurilor pentru pari nu ar fi fost circulara
ci, mai degraba, hexagonala.

De aceea, o propunere alternativa pentru recenta descoperire, este
aceea conform careia constructia ar data de la inceputul secolului
XX, fiind realizata de, pe atunci, Biroul pentru Dezvoltare al
Guvernului, sau de un fermier local pentru a proteja ceea ce se
crede ca ar fi reprezentat cel mai important loc dintr-o suita de spatii funerare
antice dar mai recente decat Stonehenge. Profesorul
Gaffney respinge insa aceasta idee, argumentand ca stalpii ce ar fi
intrat in gropile descoperite ar fi fost mult prea mari ca sa
reprezinte un gard si, mai mult, nicio urma metalica, asa cum ar fi
cuiele, nu s-a descoperit in gauri, asa cum ar fi de asteptat in
cazul unui tarc.

Sursa: Dailymail

Descopera lumea in care
traiesti: