Senegal democratia Africii

In rest, aceeasi viata sociala, concentrata in jurul moscheilor, al batranilor intelepti si al recoltelor de mei sau de porumb. Senegalul urban este insa altceva. Aici francezii si-au stabilit cartierul devreme (mai exact, in 1677) si au facut-o decisi sa rama­na. Astazi, multi cetateni din Hexa­gon, impamanteniti in urma cu 10 ani in Marocul magrebian datorita costu­lui scazut al vietii, mi-au marturisit ca se gandesc sa se mute si mai jos pe harta, Saint Louis-ul senegalez aflandu-se in topul preferintelor.

Istoria colonialismului, dar si a democratiei Africii, incepe in Senegal. Este primul loc in care o putere europeana a construit un fort, cu scopul de a asigura o prezenta continua a oamenilor sai pe aceste meleaguri. De atunci si pana la instaurarea regimului democratic, anuntat de venirea la putere a unuia dintre cei mai reformatori lideri ai continentului – presedintele Abdoulaye Wade –, istoria Senegalului a fost o poveste africana clasica: poarta de tranzit si de imbarcare a milioanelor de sclavi cu destinatia Lumea Noua si spatiu portuar ce ii tinea in legatura pe comerciantii portughezi si francezi cu Vechiul Continent.

Primul punct de pe harta care da identitate acestei povesti este insula Goree, un petec stancos situat intr-un golf de langa actuala capitala Dakar. Nu este de mirare ca miliardari celebri, precum George Soros, si-au stabilit resedinte de vara in acest mic paradis natural si cultural. Cladiri coloniale varuite in culori pastelate sunt aliniate de-a lungur aleilor invadate de plante exotice. Peste tot, arhitecti si pictori locali isi expun lucrarile in culori vibrante, in timp ce artistii ad-hoc isi incearca talentul la fiecare colt de strada.

Presedinte la 81 de ani
Am vizitat Senegalul in perioada campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din februarie 2007 – rastimp pe parcursul caruia majoritatea albilor isi fac de lucru in Europa sau raman mai mult prin casa. Pretutindeni in Africa, printre europenii stabiliti aici exista temerea ca, daca pacea si securitatea unei foste colonii sunt amenintate, ei vor fi primele victime ale furiei populare. Din fericire, nu am asistat la asa ceva, dar renumiti reporteri atrasi de astfel de evenimente mi-au povestit intamplari incredibile petrecute pe timpul alegerilor din Congo sau Burundi.

In Senegal, in urma cu sapte ani, Abdoulaye Wade a fost ales presedinte si promitea sa fie una dintre figurile proeminente in procesul de democratizare si stabilizare a Africii. Pe atunci in varsta de 75 de ani, Wade si-a inceput mandatul in forta, prin negocierea de noi contracte externe cu partenerii europeni, iar viitorul parea surazator. Treptat, insa, relatiile de tip feudal, tipice politicilor africane, si-au spus cuvantul, administratia si justitia fiind incet-incet subordonate unui presedinte tot mai autoritar. In campania electorala din 2007, principalii oponenti nu au ezitat sa le aminteasca electorilor ca preturile din ultimii cinci ani au crescut de trei ori, in timp ce salariile bugetare au ramas inghetate.

Oricum, riposta opozitiei a fost putin auzita in aceasta competitie dezechilibrata, in timpul careia oamenii presedintelui au orchestrat in mass-media un concert cu o singura voce. Rezultatul, previzibil, l-am aflat in avionul spre Europa: in ciuda contestatiilor opozantilor sai, Abdoulaye Wade a fost creditat, inca din primul tur de scrutin, cu 53% dintre voturile valide si a devenit presedinte pentru un nou mandat, de cinci ani de aceasta data (dupa modificarea legii electorale din 2001). La doua saptamani dupa alegeri, inconjurat de sefi de stat africani si arabi, Wade, imbracat intr-un lung bubu traditional, a fost aclamat, in incinta unui stadion, de sustinatori atent selectionati, paziti cu strasnicie de mii de politisti.

Reconstructia Orasului
Dakar este o capitala in toata puterea cuvantului. Am regasit aici, pe langa confortul de tip occidental sau arab oferit de cladiri mari, de strazi pavate si de sisteme de canalizare (atipice africanilor), toate neajunsurile unei metropole. Fiind situat pe o peninsula, in cel mai vestic punct al Africii continentale, Dakar-ul se sufoca sub propria crestere. Planul ambitios de redesenare a principalelor cai de acces, a centurii si a catorva noi bulevarde, initiat in 2005, se materializeaza anevoie, sporind haosul si praful din oras. Dincolo, insa, de circulatia greoaie, Dakar-ul are de toate: golfuri in care pescarii isi vand pestii si fructele de mare proaspat prinse, cazinouri luxoase, moschei si catedrale impunatoare, cartiere rezidentiale cu vile si mici restaurante cosmopolite.