Urmele biologice rămase pe avioane. Cum identifică cercetătorii păsările pentru a preveni accidentele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

După impactul dintre o pasăre și un avion, uneori rămân doar câteva pene sau urme de țesut. Cercetătorii de la Smithsonian analizează aceste probe ca într-o anchetă criminalistică și pot identifica specia cu ajutorul microscopului și al ADN-ului.

Pe mesele unui laborator din Washington ajung pungi care conțin pene rupte, fragmente de țesut și alte resturi biologice recuperate de pe fuselajul sau din motoarele avioanelor. Cercetătorii americani numesc informal aceste probe „snarge”, un cuvânt format prin combinarea termenilor englezești snot și garbage, folosit pentru amestecul de materie organică rămas în urma impactului dintre o pasăre și o aeronavă.

Misiunea echipei de la Feather Identification Lab, parte a Muzeului Național de Istorie Naturală al Smithsonian Institution, este să afle cărei specii îi aparține fiecare probă. Identificarea poate ajuta aeroporturile să înțeleagă de ce anumite păsări se apropie de piste și ce măsuri pot fi luate pentru a reduce riscul unor noi coliziuni.

Ce este „snarge”?

„Snarge” nu este un termen științific oficial și nici numele unei substanțe. Este denumirea folosită de cercetătorii laboratorului pentru amestecul de pene, sânge, țesut și alte resturi organice recuperate după impactul unei păsări cu un avion.

Probele pot fi colectate de pe parbriz, aripi, fuselaj sau din interiorul motorului. Uneori sunt disponibile pene întregi, ușor de comparat cu exemplarele muzeului. În alte cazuri, biologii primesc numai o urmă uscată întinsă pe un șervețel sau pe un card special pentru recoltarea ADN-ului.

Aspectul neplăcut al materialului ascunde însă informații importante. Chiar și o probă foarte mică poate conține suficiente elemente pentru identificarea grupului de păsări sau, în condiții favorabile, a speciei exacte.

O anchetă criminalistică în lumea păsărilor

Identificarea începe, de regulă, cu examinarea vizuală. Cercetătorii studiază culoarea, dimensiunea, textura și modelul penelor și încearcă să stabilească din ce zonă a corpului provin.

Dacă fragmentele sunt prea mici, acestea pot fi examinate la microscop. Structurile fine ale pufului și ale ramificațiilor penelor diferă între grupurile de păsări și pot oferi indicii asemănătoare celor folosite într-o expertiză criminalistică.

Echipa poate compara probele cu colecția ornitologică a Smithsonian, care cuprinde aproximativ 500.000 de exemplare păstrate ca material de referință. O pană necunoscută poate fi așezată lângă aripile sau penajul mai multor specii până când modelul, forma și dimensiunea coincid.

Atunci când aspectul exterior nu este suficient, cercetătorii folosesc analiza ADN.

Cum poate ADN-ul să dezvăluie specia

Din proba biologică este extrasă o secvență scurtă de ADN, care funcționează asemenea unui cod de bare. Secvența necunoscută este comparată cu biblioteci genetice care conțin date de la specii deja identificate.

Dacă rezultatul indică o potrivire suficient de precisă, specialiștii pot stabili ce pasăre a fost implicată în coliziune. Analiza genetică și studiul penelor se completează reciproc, mai ales în cazurile în care proba este contaminată sau conține urme provenite de la mai multe organisme.

Smithsonian arată că laboratorul său analizează aproximativ 14.000 de cazuri într-un an. Nu toate probele permit identificarea exactă, însă informațiile obținute sunt introduse în bazele de date folosite de autoritățile aviatice.

De ce contează numele păsării

Pentru un aeroport, diferența dintre un pescăruș, un porumbel, o gâscă sau un șoim nu este un simplu detaliu zoologic. Fiecare specie are propriile surse de hrană, perioade de migrație și locuri preferate pentru odihnă sau cuibărit.

După identificare, biologii pot analiza ce anume atrage păsările în apropierea pistelor. Uneori este vorba despre apă, vegetație, insecte, semințe, deșeuri sau spații potrivite pentru cuiburi.

Aeroporturile pot modifica habitatul, pot îndepărta sursele de hrană, pot gestiona acumulările de apă sau pot utiliza metode controlate de dispersare. Scopul nu este doar protejarea avioanelor și a pasagerilor, ci și reducerea numărului de păsări ucise.

Cât de frecvente sunt coliziunile?

Administrația Federală a Aviației din Statele Unite, FAA, a înregistrat aproximativ 24.500 de coliziuni cu animale la 870 de aeroporturi americane în 2025. Păsările au fost implicate în aproximativ 96% dintre toate evenimentele raportate.

Majoritatea coliziunilor nu provoacă accidente grave, însă păsările mari sau stolurile pot avaria motoarele, aripile și parbrizele. Riscul este mai ridicat în apropierea solului: aproximativ 70% dintre evenimente se produc la altitudini mai mici de 150 de metri.

Un caz celebru este cel al zborului US Airways 1549. La 15 ianuarie 2009, avionul a lovit un stol de gâște canadiene la scurt timp după decolarea din New York, iar ambele motoare și-au pierdut puterea. Aeronava a amerizat pe râul Hudson, iar toate persoanele aflate la bord au supraviețuit. Analizele efectuate de Smithsonian au arătat că păsările aparțineau unei populații migratoare.

De la o pană la un aeroport mai sigur

Identificarea unei păsări nu poate elimina complet riscul coliziunilor. Ea transformă însă o urmă aparent inutilă într-o informație care poate fi folosită pentru gestionarea habitatelor, planificarea activităților aeroportuare și studierea migrației.

În acest fel, câteva pene sau o urmă de „snarge” pot contribui atât la siguranța oamenilor, cât și la protejarea păsărilor.

Știați că?

Aproximativ 54% dintre coliziunile avioanelor cu păsări raportate în Statele Unite se produc între iulie și octombrie, perioadă care coincide cu migrația de toamnă și cu apariția păsărilor tinere.

Circa 61% dintre coliziunile care implică avioane civile cu aripi fixe se produc în timpul coborârii, apropierii și aterizării, iar aproximativ 36% în timpul decolării și urcării inițiale.

Păsările acvatice, precum rațele și gâștele, reprezintă doar aproximativ 4% dintre coliziunile raportate, dar sunt implicate în circa 23% dintre evenimentele care provoacă avarii.

În 2025, aproximativ 55% dintre păsările implicate în coliziunile raportate în Statele Unite au fost identificate până la nivel de specie, iar alte 12% până la nivelul grupului de specii.

Surse

https://www.si.edu/stories/preventing-air-disasters-studying-bird-ick

https://www.si.edu/newsdesk/releases/scientists-determine-geese-involved-hudson-river-plane-crash-were-migratory

https://www.faa.gov/airports/airport_safety/wildlife/faq

https://naturalhistory.si.edu/education/teaching-resources/life-science/forensic-science-bird-strikes

Vă recomandăm să citiți și:

De ce ard unii oameni salvie pentru a curăța o casă de „energia negativă”? Ce este tradiție și ce este efect real

Copilul favorit și copilul defavorizat. Ce se întâmplă când părinții oferă iubire și sprijin în mod inegal

Când părintele devine agresor. Semnele abuzului emoțional și efectele care pot continua la maturitate

Cine are grijă de părinții bolnavi sau bătrâni? Între responsabilitatea copiilor și nevoia de ajutor specializat