Fumul de salvie este folosit în unele tradiții pentru purificarea locuinței, iar internetul îi atribuie chiar proprietăți antibacteriene spectaculoase. Ce poate produce în realitate acest ritual și unde se termină efectul psihologic și începe mitul?
Aprinderea unui mănunchi de salvie și răspândirea fumului prin locuință a devenit o imagine familiară pe rețelele sociale. Practicanții susțin că ritualul îndepărtează „energia negativă”, purifică spațiul și oferă o stare de liniște.
Știința nu a identificat însă o formă măsurabilă de „energie negativă” care s-ar acumula într-o încăpere și ar putea fi eliminată prin fum. Aceasta nu înseamnă că ritualul nu poate produce niciun efect, ci că beneficiile sale trebuie separate de explicațiile spirituale.
Arderea plantelor aromatice apare în numeroase culturi. Tămâia, smirna, ienupărul, lemnul de santal și diferite ierburi au fost folosite în ceremonii religioase, funerare sau de vindecare.
Salvia albă, Salvia apiana, are o semnificație aparte pentru unele comunități indigene din sudul Californiei și nordul Mexicului. Practicile diferă între comunități și pot include rugăciuni, gesturi și reguli transmise din generație în generație.
Termenul englezesc smudging desemnează anumite ceremonii indigene și nu este un sinonim universal pentru orice ardere a salviei. Folosirea sa pentru simpla parfumare a unei locuințe poate reduce o practică sacră la un produs comercial.
Salvia albă nu trebuie confundată cu salvia comună, Salvia officinalis, planta mediteraneeană întrebuințată în alimentație și în medicina tradițională europeană.
O afirmație distribuită frecvent online susține că arderea salviei ar elimina 94% dintre bacteriile dintr-o cameră. Ea pornește de la un studiu publicat în 2007 în Journal of Ethnopharmacology.
Cercetătorii au raportat o reducere de peste 94% a numărului de bacterii aeropurtate după arderea, timp de o oră, a unui amestec tradițional de lemn și plante medicinale într-un spațiu închis. Experimentul nu a testat însă salvia albă, nu a evaluat un ritual obișnuit desfășurat într-o locuință și nu a demonstrat că fumul protejează oamenii de infecții.
Un singur experiment de acest fel nu justifică folosirea fumului drept dezinfectant. Pentru curățarea aerului, ventilația, filtrarea și eliminarea surselor de poluare sunt metode mai sigure și mai bine susținute.
Ritualurile pot crea ordine și predictibilitate într-un moment perceput ca nesigur. Aprinderea plantei, parcurgerea camerelor și formularea unei intenții marchează simbolic trecerea de la o stare la alta: după un conflict, o despărțire, o mutare sau o perioadă stresantă.
Unele cercetări sugerează că acțiunile ritualizate pot reduce anxietatea percepută și pot întări temporar senzația de control. Acest efect nu demonstrează existența unei energii invizibile și nu este specific salviei. O persoană poate obține o delimitare psihologică asemănătoare prin aerisire, curățenie, rugăciune, muzică sau rearanjarea locuinței.
Mirosul contribuie și el la experiență. Legătura strânsă dintre miros, memorie și emoții poate face ca o aromă asociată cu liniștea să favorizeze relaxarea. Reacția diferă însă de la o persoană la alta.
Arderea oricărui material vegetal produce particule fine și alți compuși de combustie. Într-o cameră insuficient ventilată, aceștia pot irita ochii, gâtul și plămânii și pot agrava simptomele persoanelor cu astm sau alte afecțiuni respiratorii.
Prin urmare, un ritual destinat „purificării” poate înrăutăți temporar calitatea fizică a aerului. Dacă cineva alege totuși să ardă salvie, ar trebui să folosească o cantitate redusă, să aerisească bine, să evite inhalarea directă și să nu lase jarul nesupravegheat.
Există și o problemă ecologică. Cererea comercială pentru salvia albă a contribuit, alături de pierderea habitatului, la presiuni asupra populațiilor sălbatice. Produsele ar trebui să provină din culturi legale și surse care pot fi verificate.
Arderea salviei poate avea valoare spirituală, culturală sau psihologică pentru cel care o practică. Nu există însă dovezi că alungă o formă detectabilă de „energie negativă”, iar fumul nu trebuie confundat cu aerul curat.
Studiul din care provine cifra de 94% nu a folosit salvie albă, ci un amestec tradițional de plante și lemn. Rezultatul a descris reducerea bacteriilor aeropurtate într-un spațiu experimental închis, nu eliminarea tuturor microbilor dintr-o locuință.
Salvia albă crește natural în principal în sudul Californiei și nordul peninsulei Baja California.
Ritualurile de purificare prin fum nu aparțin unei singure culturi: rășinile și plantele aromatice au fost arse timp de secole în ceremonii din numeroase regiuni ale lumii.
Surse
https://explorer.natureserve.org/Taxon/ELEMENT_GLOBAL.2.134409/Salvia_apiana
https://www.cnps.org/conservation/white-sage
https://www.epa.gov/indoor-air-quality-iaq/sources-indoor-particulate-matter-pm
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32594878/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17913417/
A devenit lumea un al doilea Babel? De ce oamenii comunică permanent, dar se înțeleg tot mai puțin